Cand nu mai stii la ce tinuta sa apelezi, rochia neagra nu te va dezamagi niciodata, nu-i asa?
- "Civilizat, deschis, lider" - Cum ne vedem noi insine si cum suntem in realitate!
- Nu ai experienta? Patrunde in mintea angajatorului!
- Retelele de socializare iti aduc concedierea - Top situatii posibile
- Descopera cuvintele-cheie care iti scot CV-ul din anonimat!
Prima oara cand am scris a fost undeva prin clasa a sasea, cred, si era poezie. Diriginta mea era profesoara de romana, sotul ei era poet si ambii m-au incurajat, dar nimic n-am mai iesit... Am inceput sa tin un jurnal in liceu, si am tot tinut jurnale din cand in cand, desi cu pauze mari, de ani uneori.
Prima insemnare din blogul tau, "Inceputul" este cea in care realizezi ca esti insarcinata. Spui foarte franc: "Am 32 de ani, o serie destul de lunga de relatii si iubiri, un avort in tinerete si o tona de regrete si cosmaruri dupa el." Banuiesc ca sunt o gramada de ganduri in mintea unei femei atunci cand e insarcinata si nu stie cum va evolua relatia cu tatal copilului. Care a fost gandul care ti-a dat putere?
Nu credeam ca mai pot ramane insarcinata, de-asta nici nu am fost extrem de precauta. Am simtit ca e o decizie care s-a luat undeva deasupra capului meu si ca nu are cum sa nu fie bine. Cel mai grozav sentiment pe care il am de cand am ramas gravida e ca pot orice atata vreme cat chiar vreau sau am nevoie de un ceva anume. Orice.
In cartea ta sunt 14 povestiri. Explica-ne ce ai vrut sa spui atunci cand, la lansare, ai spus ca ultima dintre ele e adevarata, e "Iubirea"?
De fapt, ultima e adevarata in sensul ca e suta la suta un jurnal de spital, asa cum am simtit si am trait atunci. E Iubirea pentru ca e cel mai pur sentiment de iubire pe care l-am avut vreodata. Adica pot iubi de mai multe ori, asta stiu deja, si destul de diferit, dar atunci a fost substanta cea mai pura, dincolo de orice forma.
De ce acest titlu? De ce "Femeia care a uitat sa nasca"?
Pentru ca femeia orasului, asa cum o vad eu, s-a indepartat de instinctele ei cele mai puternice si mai bune, de natura care o facea sa vibreze si sa se simta vie. Femeia in costum negociaza cu natura sa-i mai dea un an, doi, zece, pentru cariera, aventuri, pentru a trai toate lucrurile pe care si le inchipuie ea ca, mama fiind, le va rata. Nestind ca asa se rateaza si ca mama si ca femeie. Ca ce inteleg eu acum ca e o femeie. O femeie nu e doar mama, e adevarat, dar asta e o latura teribil de importanta si de puternica in fiecare dintre noi, femeile.
Cum ai defini-o pe Ina Ilie? Ai fost prezentator de televiziune la Atomic, realizator si producator la National Tv, actrita in "Principalul comunicant al dragostei", cantareata si compozitoare impreuna cu Suie Paparude, acum esti scriitoare…. Cum ai trecut de la un rol la altul?
E mai usor decat pare, pentru ca toate lucrurile pe care le-am facut extra tv, acesta fiind punctul meu fix, le-am facut impreuna cu prieteni si au iesit usor si bine, asa cum mi se pare firesc sa fie tot ce tine de creatie. Nu sunt nici actrita nici cantareata, dar am facut lucrurile astea cu mare placere si cred ca oricare dintre noi isi poate explora mult mai multe laturi decat cele de care e constient. Dintre toate, a canta si a scrie mi se par de departe cele mai sincere si profunde moduri in care ma pot exprima.
Tot cu prilejul lansarii primei tale carti spuneai ca ti-ai recunoscut cu greu feminitatea, ca ai purtat prima oara o rochie la 18 ani si ca ti-ai recunoscut slabiciunile abia spre 30 de ani… Cum a schimbat sarcina felul in care te simti ca femeie?
Putin si enorm in acelasi timp. Era ceva ce se anunta din timp, acum imi dau seama, ma pregateam sa fiu mama fara sa stiu de ani de zile, dar acum a fost o asemenea explozie de hormoni si instincte, incat as vrea uneori sa nu se termine... In gluma, in serios, toti imi atrag atentia ca, la un moment dat, va trebui sa nasc, sa nu cumva sa uit. Rad din ambele inimi pe care le am acum, n-am simtit niciodata atat de clar simplitatea si frumusetea lucrurilor minunate din jur. Ma amuza aproape orice, ma emotioneaza mult mai multe, vibrez la muzica asa cum n-am facut-o niciodata. Si mi-e foarte simplu sa stiu, urmandu-mi primul instinct, ce-mi trebuie. Daca imi place un om din prima, daca vreau sa fac ceva sau nu, daca imi convine o anumita situatie. Instinctul ma ajuta sa aleg mult mai usor. Sper sa nu pierd asta cu totul la nastere, n-am mai simtit asa clar din liceu, cred.
