Vine vacanta de vara! Vreau camera cu vedere la...mare

Fie ca mergem la mare, fie la munte, oriunde ne-am duce in concediu, vrem un hotel mai de Doamne ajuta! Stim de la bun inceput ca asta inseamna si un tarif ceva mai mare. Daca resursele noastre pentru concediu sunt reduse, atunci va fi nevoie sa ne multumim cu hoteluri de 2 cel mult 3 stele. Ce inseamna asta? Conditii nu foarte decente. Fie camera de hotel are o mobila demodata si suficient de deteriorata, fie baia are cel putin o problema, curatenia in camera lasa si ea de dorit, micul dejun (doar in cazul hotelurilor de 3 stele!) e de neluat in seama, si multe alte maruntisuri care concentrate intr-o saptamana – zece zile, iti pot transforma concediul intr-un mic calvar. Si, cand faci deja un efort finaciar pentru a petrece cateva zile intr-un cu totul alt fel de decor, cand vrei sa cunosti si sa vezi lucruri noi si frumoase, toata treaba asta cu cazarea iti umbreste mica “aventura”.

Cand se pune problema sa mergi la mare si hotelul se afla chiar pe malul marii, atunci sigur vei dori o camera cu vedere. Adica, cu vedere la mare. Un vis! Numai ideea in sine iti da aripi si te face sa visezi la ceva minunat. Cine nu isi doreste sa adoarma uitandu-se cum se cufunda soarele in mare? Sau cine nu isi doreste sa fie trezit de lumina soarelui care rasare din mare?

Si, fireste, faci aceasta specificatie inca de cand rezervi locul la agentie sau pe net. Vrei o camera cu vedere! Cei de la agentia de turism nu iti pot garanta alegerea, dar iti promit ca se va face tot posibilul. Cam la fel stau lucrurile si pe net. Ciudat e ca, internetul a fost inventat cu foarte multa vreme in urma. Si, asa cum te-ai gandit tu sa trimiti un email respectivului hotel cu cererea ta specifica, asa ar putea sa procedeze si cei de la agentii. Dar mai avem mult pana acolo. Eventual ti se arunca in nas ca la banii astia, mai ai si pretentii?! De parca banii aia, putini sau multi cat sunt ei, au fost castigati fara efort sau eventual furati. Si atunci nici tu si nici banii tai nu meritati niciun respect.

In fine, sa zicem ca ajungi acolo si, printr-o “minune” (si nu prin bunavointa agentului cu care ai facut rezervarea), obtii camera mult dorita. De cum intri pe usa iti vine sa te repezi la balcon si sa verifici. Da, se vede marea! Uneori nitel mai stramb, asa, nitel din dunga si mai de la departare. Alteori, chiar peste drum de hotel, de balconul tau, se intinde ea cu mantia-I albastra si la ora asta lnistita si imbietoare. Rasuflii usurata si multumita cumva. Ai sa vezi marea de la balconul tau in urmatoarele cateva zile. O sa te scoli cu marea la nas si tot acolo o sa fie si cand te vei culca.

Dupa care iti pui repede costumul de baie si te duci direct la ea, la marea mult dorita. Trec acele zile minunate de concediu si te simti invaluita de acel sentiment de placere, de multumire, ca ai vazut tot ce era de vazut, ca te-ai odihnit cat aveai nevoie, ca ai trandavit la soare, pe malul marii. Si apoi iti dai seama ca ajungeai in camera la pranz, cand era cumplit de cald si toata lumea se ascundea pe unde putea si gasea un aer conditionat. Lucru pe care l-ai facut si tu, tragand un pui de somn de cateva ore. Seara, ajungeai in camera pe fuga, faceai un dus, te schimbai si ieseai repede sa iei cina si sa te distrezi intr-un bar, pana noaptea tarziu. Si atunci cand te intorceai in sfarsit in camera, cadeai rapusa de oboseala, aruncandu-te in pat eventual de la intrare. Iti aduci aminte de mult dorita camera cu vedere la…mare si te intrebi daca ai avut cu adevarat nevoie de treaba asta. Daca a meritat toata tevatura si insistentele facute. In definitiv, ai stat pe balcon, sa te uiti la mare, doar in prima seara, cam vreo jumatate de ora, pana au inceput sa apara tantarii care te-au gonit pur si simplu in camera, in spatele plasei.

Oare ne dorim unele lucruri doar pentru ca ele exista? Sau chiar avem nevoie de ele cu adevarat???