Cam in asta a constat pachetul meu de vacanta, asa ca am plecat dupa vara in…Creta. Dupa ce te-ai obisnuit cu 8 luni de vara pe an, e greu sa te mai multumesti doar cu 5-6. Asa ca am facut un compromis si am zis ca 7 luni de vara suna totusi ceva mai bine. In Creta toamna incepe sa vina abia pe la sfarsitul lunii octombrie. Se poate merge la plaja si se poate face baie chiar si la jumatatea lunii octombrie, asa ca septembrie as putea spune ca a fost perfect. Soarele nu mai ardea atat de tare si nu mai era atat de obositor. Dimpotriva, te lasa cu generozitate sa stai pe plaja toata ziua, orele de obicei ocolite vara fiind cele mai placute de stat pe plaja si de facut baie. Catre sfarsitul sezonului estival nu mai e atata aglomeratie, plajele sunt mai libere si mai linistite.
Am fost intrebata daca nu o sa ma plictisesc atata timp la mare. Cand primesc intrebari de genul asteia sunt luata prin surprindere si pe moment nu stiu ce sa raspund. N-am auzit pe nimeni pana acum sa se plictiseasca in vacanta si mai ales la mare. Mai cu seama ca cine m-a intrebat stie cat de mult imi place mie marea. Cred ca doar daca iti oferi ocazia de a sta pe plaja, la mare, trei saptamani, de a revedea locuri placute, oameni cunoscuti, poti sa iti dai seama daca asa ceva te-ar putea plictisi. Adica, daca ai experimenta asta de mai multe ori si vezi daca poti ajunge la plictis. Din nefericire, unii oameni ajung din obisnuinta sa nu mai stie cum sa-si petreaca o zi libera, ce sa faca pur si simplu cu ei insisi sau pentru ei. Fiind intr-o permanenta rutina, intr-o permanenta goana dupa ceva, te dezobisnuiesti si nu mai stii sa te bucuri de lucrurile simple, obisnuite. Am trecut si eu prin asta si stiu cum e. Atata doar ca nu mi-a placut si am facut ceva sa schimb ritmul acesta tumultos de a trai, care imi dadea senzatia ca sunt consumata de propria mea viata.
Creta e o insula cu peste 800 de plaje, nenumarate locuri frumoase de vazut, mistere de descoperit. Pe langa cei aproape 2 ani in care am locuit in Creta, am mai facut cateva vacante acolo si parca tot nu mi-a ajuns timpul sa le fac pe toate. Acum, uitandu-ma peste albumele cu pozele facute in vacanta aceasta, constat cu uimire ca prin unele locuri n-am apucat sa trec sau am fost doar o singura data. Si cand te gandesti cat de mult suna 3 saptamani: 21 de zile…
Cand gasim mai mult timp liber pentru a citi o carte?!? In vacanta. Iar pe plaja cu atat mai mult, zic eu. Am citit undeva, cred ca intr-o carte de-a Celliei Serghi, in care un scriitor roman (nu reusesc deloc sa-mi aduc aminte numele lui) spunea ca atunci cand pleca in vacanta isi lua cu el multe carti, chiar daca nu ajungea sa le citeasca pe toate. Simtea nevoia sa fie inconjurat de carti, sa ia si sa aiba cu el carti de acasa, pe care si isi propusese sa le citeasca. Am descoperit cu surprindere ca si eu procedez la fel, de multa vreme. Si ce citesti in vacanta? Carti usoare, care sa nu te solicite foarte tare. Desi, uneori merge sa citesti chiar si ceva de specialitate, eventual putina filosofie, ca se digera mai usor cand esti in natura. Si ce bine e sa citesti la lumina zilei!
Despre Creta v-as putea vorbi la nesfarsit. Chiar ma gandisem sa fac un site in care sa vorbesc despre toate locurile “cucerite”, despre plaje, mari, oameni, feluri de mancare specifice etc. Dar pana atunci, daca aveti intrebari despre Creta (mea), va stau la dispozitie.
Vacanta mea in Grecia
Vara, la Bologna
