“Ce sa cauti la Bolognia?”, m-a intrebat cineva, “n-ai ce vedea acolo!”. Asa ca am cautat pe net ce se poate vedea si se poate face in Bolognia. Pe langa faptul ca e unul dintre cele mai bine pastrate orase medievale, are si cea mai veche Universitate din Europa. Iar pe langa toate astea, are suficiente muzee, biserici, catedrale si multe alte lucruri si locuri interesante de vazut si vizitat, chiar si numai in 3-4 zile.
Da, chiar, de ce la Bolognia? Dar de ce nu?!? E ca si cum te-ai intoarce in timp cu 500 de ani. Centrul vechi al orasului e destul de mare si pastrat asa cum era in urma cu 4-500 de ani. Cladiri vechi, din caramida rosie, geamuri cu un fel de draperii exterioare, dintr-un material visiniu inchis (care parea matase si/sau catifea), in ton cu culorile cladirilor, biserici si turnuri care mai de care mai inalte, strazi pietruite…N-ai sa vezi in Bolognia termopane, unitati exterioare de aer conditionat sau alte marturii ale epocii actuale. Singurele lucruri care te fac sa realizezi ca esti inca in secolul “corect” sunt vitrinele unora dintre magazine si faptul ca oamenii sunt imbracati ca in zilele noastre. Dar nu m-as fi mirat deloc sa vad calugari purtand pelerine cu gluga, studenti imbracati cu haine si palarii din timpuri medievale…
Ce n-am vazut in Bolognia, desi am cautat, au fost renumitele spagete bologneze. Doar intr-un singur restaurant aveau inscris in menu acest sortiment care credeam ca e specific zonei. Mai peste tot gaseai pizza si la toate barurile aveau Happy hours, adica serveau intre anumite ore mai multe feluri de tartine, legume gatite cu orez sau paste si salate de fructe sau alte dulciuri si o bere sau o bautura racoritoare, totul undeva intre 5 si 10 euro, in functie de ore, bar si zona.
Te-ai astepta ca italienii, pentru ca mananca in special produse pe baza de faina (pizza, paste…) sa fie grasi, dar nu e deloc asa. In Bologna nu cred ca am vazut vreun italian supraponderal; mai degraba erau fusiformi, normali cred ca ar fi cuvantul cel mai potrivit. E drept, acum mai conteaza si cantitatea in care consuma aceste mancaruri. Iar ei pareau sa se multumeasca doar cu foarte putin. E adevarat ca in perioada asta este si foarte cald si mai degraba iti vine sa te hidratezi, decat sa te hranesti.
Fiind perioada absolvirii, de cate ori am trecut prin zona universitatilor (Via Zamboni) am dat peste “laureati”, absolventi purtand cununi de lauri, stropiti cu sampanie de colegii care le cantau: “Dottore…dottore…”. Atmosfera: nepretuita! Cat de minunat trebuie sa fie sa fi absolvent al unei facultati din Bolognia!
Peste tot prin oras erau palate care apartinusera candva marilor familii bolognese, dintre care unele erau locuite acum de studenti sau de oameni obisnuiti. Cum o fi sa locuiesti intr-un astfel de palat? Sau sa te intrebe cineva unde stai?, iar tu sa ii raspunzi: in Palatul…, pe Via…din Bolognia.
Am trait o combinatie de sentimente ciudate, de vechi si nou, care alternau, se suprapuneau si ma faceau uneori sa ma simt ca in masina timpului, cu care se tot juca cineva. In Piazza Majore, desi toate cladirile sunt precum spuneam, foarte vechi si bine intretinute, primaria oranizase pentru vara un cinematograf in aer liber, unde se difuzau filme vechi, de cinemateca. Stam seara pe un scaun fabricat in zilele noastre, intre cladiri ridicate in urma cu sute de ani, uitandu-ne la filme facute prin anii ‘50-’60. Greu tare sa tii pasul cu realitatea!
Muzee? Nenumarate. Timp si energie sa ai sa le vezi pe toate. Noi n-am reusit sa vedem decat o parte din ele. Unele erau inchise pentru renovari, la altele n-am mai avut noi timp la dispozitie. Parte din colectiile acestor muzee constituie material didactic pentru studentii zilelor noastre. Cum o fi oare sa inveti cu ajutorul acestor instrumente si carti folosite de alti studenti, timp de sute de ani? Sa stai in aceleasi banci, ale acelorasi aule universitare?
Desi e un oras foarte vechi, cu strazi mici si inguste, transportul in comun se descurca destul de bine si cred ca functioneaza dupa ceasurile germane (vin la secunda, conform tabelelor afisate!), au aer conditionat care functioneaza, aparate de la care iti poti lua singur biletul in autobuz (dar poti cumpara de la chioscurile de ziare si bilete pentru 24 de ore), functioneaza pe gaz nu pe benzina, pentru a reduce poluarea, iar pentru fluidizarea traficului, fiecare statie este pentru cel mult 2-3 autobuze. Distantele intre statii nu sunt foarte mari, dar te duc oriunde ai nevoie si cat mai aproape de locul unde vrei sa ajungi.
Intr-o calatorie cu un astfel de autobuz a venit controlul. Au gasit vreo 2-3 fara bilet si au inceput discutiile si tergiversarile. Controlori: 2 femei si un barbat, dar el facea cat toti 3 la un loc. Cu chiu cu vai i-au facut pe cei trei sa scoata actele de identitate, pentru a le scrie amenzile. Mai e nevoie sa spun ce nationalitate aveau? Stiti voi ce spun, sentimentul acela cal al Sfantului Petru (eu nu ii cunosc, nu stiu cine sunt, nu sunt cu ei sau de-ai lor!), dupa care iti vine sa intorci capul in alta parte, pentru a nu-l baga intre umeri de jena si teama. Unul dintre ei era foarte vehement, iar controlorul a ajuns sa ridice tonul, spunandu-i nervos: “Du-te la tine in tara si poarta-te astfel! Mergi acolo fara bilet, daca iti da mana, dar nu in tara mea.” Mai mai ca erau sa se incaiere. Se vedea pe fata controlorului frustrarea si dezgustul acumulate in urma mai multor astfel de experiente. Nu stiu de ce, privindu-i fata infuriata si auzindu-l cum striga, mi-a adus aminte de romani si m-am intrebat: oare nu e asta un mod distorsionat si ciudat al Universului de a-si recapata un oarecare echilibru? Daca stam sa ne gandim la cate tari si popoare au cotropit romanii, la cati oameni nevinovati au praduit si omorat ani si ani la rand, calcand in picioare culturi si obiceiuri, traditii, luand cu japca orice considerau ca li se cuvine…Multe tari din Europa se plang ca sunt invadate de “cotropitori”, adica de tot soiul de imigranti. Dar daca ne uitam mai bine, in fiecare dintre aceste tari predomina strainii pe care tocmai ele i-au cotropit in trecut, proveniti din tarile pe care le-au jefuit si injosit. Nu stiu daca e corect sa gandim asa, pentru ca nu e corect sa se intample nici una si nici cealalta dar, cine stie cum se “regleaza conturile” astea.
Una peste alta: De ce sa mergeti la Bolognia? Vara sau in oricare alt anotimp? Pentru a avea o experienta unica si inegalabila. Pentru a imbina cateva secole in cateva zile, pentru a va imbogati spiritul si sufletul.
3 saptamani, 9 carti si o insula
Sarbatori de iarna in Bruges
