Din ce am citit, Creta are in jur de 800 de plaje. In cele 3 veri nu stiu daca am ajuns sa vad mai mult de 20. Dar totate sunt minunate, fiecare avand farmecul ei aparte. Asa am ajuns sa fac baie intr-o singura vara, in trei mari diferite: Egee, Libiei si Mediterana. In marea Egee apa e frumoasa, limpede, insa nu e atat de sarata si de inspumata ca marea Libiei sau Mediterana. Totusi, cele mai multe scoici le-am “pescuit” din Egee. Tot in aceeasi mare am urmarit o caracatita, am prins un crab si m-am trezit adeseori printre bancuri de pesti.
Pot spune ca am umblat mai mult in jumatatea vestica a insulei, pe care o apreciez ca fiind foarte frumoasa. Desi plina de roci, stanci, cu un pamant foarte argilos si foarte putina vegetatie – doar ceva pini, nici urma de iarba pe timpul verii cand este foarte cald si nu ploua absolut deloc – are totusi un farmec anume. Ca orice insula cred. Viata pe o insula este cu totul altfel, mult diferita de cea de pe continent. Te stii cumva in mijlocul apelor si asta ti-ar putea crea un sentiment de insecuritate, dar iti trasmite o anumita vibratie care te linisteste, te face sa te simti bine totusi. Si apropos de siguranta, unul din lucrurile care mi-au placut tare mult acolo a fost faptul ca nu se fura. Grecii nu fura. Poate altii, de alte nationalitati da. Am vazut acolo masina parcata langa o plaja, avand geamul coborat si cheile in contact. Sau mi-am uitat portmoneul cu bani intr-un internet cafe, m-am intors dupa vreo ora si l-am gasit exact in locul in care il lasasem, intact, cu toate inauntru. Am lasat motocicleta undeva, pe marginea drumului, cu castile pe ghidon, rucsacul cu acte, bani, mobile si ce mai era prin el si ne-am intors dupa vreo 2 ore, toate erau neatinse. Si exista oameni prin insula! Multi chiar! Dar nimeni nu se atinge de ce nu ii apartine. Daca uiti sau pierzi ceva pe plaja, poti sa fii sigur ca gasesti acel ceva si dupa o saptamana, tot acolo unde l-ai lasat. Asta m-a facut sa imi aduc aminte de localitatea Sfantul Gheorghe. Doar acolo, cumva parca tot departe de lume, langa mare, oamenii nu isi incuiau casele decat cand batea vantul prea tare, sa nu le deschida si sa le bage praful in case. Acolo a fost pentru prima data in viata mea cand am experimentat acest sentiment de libertate si siguranta. Am crezut atunci ca am ajuns in Rai. Si iata ca mai exista si alte Raiuri pe pamant.
Creta este cea mai mare dintre insulele Greciei, dar si asa o poti strabate de la un capat la altul in jumatate de zi. E si mare e si mica, depinde de unde o privesti. Oamenii sunt putin diferiti. Cei de pe continent vorbesc destul de depreciativ la adresa lor, a cretanilor. Cu toate acestea, din ce am citit pana acum, adevarata civilizatie elena acolo s-a format, in Creta.
Ca si pe la noi, grecii au si ei traditii si obiceiuri, specifice fiecarei zone sau insule a tarii. Iar acum, de cand locuiesc in partea de nord a tarii, am inceput sa experimentez in mod direct aceste mici diferente. In Creta, la nunti, pana sa apara mireasa, mirele se duce in spatele bisericii si descarca o magazie de gloante; iar cand o aduc rudele, de obicei fratii si tatal, vin si aia cu arme si trag in aer, de bucurie probabil. Da, stiu cum suna, dar asta e ceva specific lor, probabil din vremuri foarte indepartate. La adunari, mese festive, de obicei femeile se aseaza de o parte a mesei, laolalta, iar barbati de alta. Asta cred ca am mai observat si pe la italieni sau alte popoare care au fost cucerite de turci, sau alte feluri de asiatici. Ca bucatarie au niste mancaruri specifice, pe care nu le gasesti prin celelalte parti ale Greciei. Cum ar fi “dakos”, care e facut din felii de paine uscata peste care se pun rosii zdrobite, branza cam cum e cea de burduf de la noi, numai ca nu asa de picanta, putin oregano si ulei de masline. Toata chestia asta e cu dichis; daca nu o pregatesti bine, nu iese buna. Adica, daca lasi prea multa zeama in rosii sau prea mult timp de la pregatire pana la servire, painea uscata se inmoaie prea tare si devine relativ gretoasa. Sau mai au un fel de ierburi specifice, pe care nu le gasesti nicaieri altundeva, pe care le fierb foarte putin, le scurg, deasupra pun zeama de lamaie si ulei de masline si o servesc ca salata. Oricum, intra la categoria asta, sau la aperitive.
Un alt obicei specific lor e ca de Sfintele Paste, sa il rastigneasca si sa ii dea foc lui... Iuda. Cand am vazut pentru prima data asta am fost foarte uimita. Mi s-a parut un obicei aproape pagan, pe care la noi, la ortodocsi nu l-am vazut niciodata. Poate pe la unele popoare catolice sa mai fi auzit de asa ceva. Pe langa asta, tot atunci, in noaptea de Inviere, iar trag cu arma si tot felul de artificii. Sa fie oare un triumf al vietii asupra mortii?
Inca ceva interesant si diferit e ca portiile de mancare sau desert sunt... prea mari. Ca sa nu mai spunem ca desertul e de obicei din partea casei. De cele mai multe ori aduc fructe de sezon, cateva farfurioare cu iaurt, dulceturi de mai multe feluri si un fel de tzuica de-a lor. Nu, nu e uzo, are alt miros si gust. Cu astea vin in momentul cand ceri nota de plata, ca un semn de curtoazie si o invitatie de a reveni la ei. Asa ca, daca mergeti vreodata prin Creta, aveti grija ce si cat comandati! La cofertarii/cafenele, prajiturile sunt imense. Tocmai de accea se si aduc doua lingurite, pentru a imparti portia cu partenerul. Deci, iar nu e indicat sa comandati fiecare cate ceva separat. Cu o singura alegere va puteti descurca amandoi fara probleme. Mai au un obicei, pe care il au si turcii si cred ca era si la noi pe timpuri. Cum te-ai asezat la masa iti aduc un pahar de apa. Comanzi, nu comanzi, ei iti vin in intampinare asa. Stiu ca acolo e cald si, mai mult ca sigur iti este sete. Am fost la un restaurant undeva pe o colina, de unde tasnea si un izvor cu apa rece si buna. De acolo ne umplea carafa, in drum spre masa. Ce minunatie!
Am sa ma opresc acum aici, dar am sa revin pe parcursul vacantei cu povestiri de prin insula. Nu e nici pe departe ca in Lost, dar foarte aproape de mare, apa si cer.
Iar daca vreti sa ma intrebati ceva despre aceasta insula, sau despre Grecia in general, va stau la dispozitie.
Craciun, prin Praga
