Unde ne e pasiunea?

Se spune ca Perugini, un pictor italian care a trait in Evul Mediu, a refuzat sa isi marturiseasca pacatele inainte de a muri, desi printre catolici aceasta era o metoda aproape obligatorie de obtinere a unui "Certificat de la Dumnezeu" pentru iertarea pacatelor.
 
Perugini insa a decis sa nu se duca deloc la confesiune, caci acest lucru ar fi insemnat o insulta la adresa lui Dumnezeu, parand ca in acest fel doreste sa isi salveze pielea. Sotia l-a intrebat evident daca nu ii e teama sa moara nespovedit. Perugini i-a raspuns insa:

-Draga mea, incearca sa privesti astfel problema: profesiunea mea este pictura si trebuie sa recunosti ca am fost un pictor foarte bun. Profesiunea lui Dumnezeu este iertarea si daca este la fel de bun in profesia sa cum am fost eu in a mea, inseamna ca nu am niciun motiv sa ma tem."

Citind despre Perugini si amintindu-mi si despre Van Gogh (preferatul meu in materie de pictura) care a pictat asa cum a respirat, ma intreb cati dintre noi facem ceea ce facem cu pasiune, cu bucurie sau macar cu drag?

Cati ne aplecam asupra clipei prezente si intram in ea, bucurandu-ne si implicandu-ne in ceea ce avem IN ACEA CLIPA de facut?

Am avut un coleg de serviciu care muncea foarte mult, dar ii si placea si mai mult ceea ce facea. Era dedicat trup si suflet job-ului, se implica cu toata fiinta in ceea ce se intampla in departamentul lui, sarea sa-si ofere suportul celorlalti chiar si atunci cand nu i se cerea, avea idei nastrusnice, dar care functionau, se vedea pur si simplu ca-i place ce face.

Si ar fi facut acelasi lucru in orice alta companie, nu era din cei "injectati" de o firma anume... Stiti voi la ce ma refer:) Daca simtea ca este nevoie, trecea putin pe la serviciu si sambata iar asta parea ca nu il deranjeaza niciodata.

Pana intr-o zi... cand s-a intamplat sa-l sune seful lui, sambata, exact cand se juca cu copilul prin parc. In acea zi i-a raspuns acestuia: "Imi pare rau, dar, incepand de astazi, nu voi mai pierde nicio secunda din timpul meu liber. Il voi dedica in intregime fiului meu.

 Tocmai am realizat cate zambete, grimase sau chiuituri am pierdut din viata fiului meu!" A muncit in continuare cu aceeasi pasiune, dar isi mai descoperise alta: copilul!

Si va spun sincer, incepand cu acel week-end, a fost alt om si acasa si la job: un om mult mai bun!

Aceasta ar putea fi un exemplu fericit, un exemplu de persoana care TRAIESTE, insa am dat si peste alt gen de persoane: persoane tarsaite, amorfe, aproape fara vointa, fara iz...

Am intalnit intr-unul din cursurile mele persoane care nu aveau nicio pasiune, niciun hobby, chiar si printre cele cu copii.

Ma gandesc ca este foarte trist daca nici macar copiii nu-ti mai aduc bucurii in viata, sau daca nu constientizezi ca ei iti pot fi pasiunea, atata vreme cat un hobby "adevarat" nu ai.

Ca parinti ma gandesc ca nu prea "avem voie" sa pierdem evenimente importante din viata copiilor nostri, nu le vom recupera nciodata, iar pe de alta parte daca tot stam cu ei, pai atunci sa fim si prezenti in viata lor.

Sa nu le mai spunem: "imediat, vin in 5 minute" si sa ne ducem peste o ora, sa nu-i mai pacalim cu "jonglerii verbale" pentru ca ne pacalim si pe noi, ne furam din timpul nostru in primul rand.

In viata de zi cu zi, prinsi in vartejul vietii, cu gandul la nenumaratele lucruri pe care le avem de facut, uitam de abilitatile si puterea latenta care stau in noi si cu suportul carora putem face lucruri minunate.

Uitam de noi insine si de cei dragi noua! Uitam de ce ii era drag sufletului nostru la un moment dat! Nu este vorba de a ne reaminti de fiecare data ce dizabilitati si neputinte avem – asta este foarte usor sa o facem si suntem aproape toti maestrii - ci la a realiza adevaratul nostru potential.

Iar potentialul maxim ti-l atingi cand pui pasiune!

Vizualizeaza-ti ziua de azi ca pe o panza alba, vizualizeaza-ti viata ca pe o panza alba! Cine va fi artist astazi? Circumstantele sau eu insumi? Daca aleg sa fiu eu artistul, cum as dori sa-mi pictez ziua?

Cand a fost ultima oara cand ti-ai "pierdut mintile" de fericire ca ti-a iesit ceva extraordinar din mainile tale? Sau din sufletul tau...