Hai sa iti spun ceva. Uite, nici eu nu eram constienta cat de multe se vad in ochii nostri, daca stim sau avem curajul sa privim cu adevarat, autentic, la noi insine. M-a ajutat o persoana draga. Nu, nu sa ma uit in oglinda. Ea doar m-a oglindit. Si a fost de ajuns o fotografie. Si persoana aceasta draga nu e vreo clar-vazatoare. Este un om simplu. Dar un om sincer interesat de mine si de starea mea de bine. Si nu ca nu m-ar fi cunoscut. Doar ca … vedea ceea ce eu refuzam sau nu stiam sa vad. Sau sa accept, de fapt, ca sa fiu sincera pana la capat.
A trecut ceva timp de atunci. Dar am invatat. Recunosc: a durut. Rau de tot. Dar este numai efectul pe termen scurt. Sau chiar foarte scurt. Apoi … DECIZI. Doar DE TINE DEPINDE. Daca vei mai avea curajul sa o faci. Sau daca vrei sa schimbi imaginea din oglinda. Nu cu cateva kilograme in minus, ca nu despre asta vorbesc. Si nici la culoarea fardurilor nu ma refer … sau la cantitatea de fond de ten. OCHII. Zambetul lor? Tristetea lor? Emotia?
Trezeste-te, draga mea. Maine dimineata. Du-te si priveste-te in oglinda. Si daca nu iti place ce vezi … repet: trezeste-te. Renunta la „Fat-Frumos pe cal alb”. Renunta sa iti mai cauti printul-salvator. Si nici nu te repezi la primul „vanator” care sa-ti aduca inima „celeilalte” (sper ca intelegi referirea la povestea Albei-ca-Zapada).
Trezeste-te. Ochii tai sunt asa nu pentru ca ploua afara, nici pentru ca nu ai un servici bun. Si nici despre cati bani ai in portofel nu este vorba. Scuze ieftine. Nu te mai ascunde. Si nu incerca nici scuza cu kilogramele in plus. Ca nu acelea se vad acolo, adanc in ochii tai … adanc in sufletul tau.
Da, acolo, adanc in ochii si in sufletul tau … este vorba despre CAT DE BINE ITI ESTE TIE CU TINE. Nu ti-e bine? OK. ACCEPTA. SI NU MAI CAUTA SCUZE. FA CEVA. Dar fa, la propriu, ceva. Pentru ca a te plange sau a cauta scuze … nu inseamna ca faci ceva!
Si poate ca astepti si de la mine sugestii. Ti-as da, cu mare drag. Doar ca ar fi solutiile mele. si poate ca nu ti se potrivesc. Am sa iti spun, totusi, cateva. Mai intai de toate, am acceptat ca DOAR DE MINE DEPINDE FERICIREA MEA. Si am inceput sa imi caut propriile resurse de fericire, accesibile mie oricand. Am inceput sa scriu mai mult, pentru ca imi place sa o fac si este o sursa de fericire pentru mine. Am inceput sa dansez mai mult. Evident, nu ma refer la dansul prin cluburi, ci cel asa, de placere, oricand, in casa. Am inceput sa ma joc mai mult. Cu fiica mea, evident. Am inceput sa fac self-coaching (ca si coach, este o conditie aproape obligatorie), meditatie, sa imi ofer mai mult timp mie si placerilor mele simple.
Adica, SA MA SIMT MAI BINE EU CU MINE INSAMI. Pentru ca pana la urma … despre asta este vorba. Daca tu nu te iubesti pe tine, de ce ar face-o altcineva? Si cum? Si chiar daca ar face-o, nu ai sti sa vezi, sa simti sau sa primesti asta.
TREZESTE-TE, draga mea. Invata sa te privesti in oglinda si sa iti placa ce vezi. Abia apoi, asteapta asta si de la ceilalti.
Lasa scuzele. Asuma-ti-o odata! Viata ta depinde doar de tine.
