Doamne, stii cat mi-e de greu
Sa fac cum zici Tu mereu..
Si pe mami o iubesc mult
Dar nu mereu o ascult.
Cand vorbesc cu tatal meu,
Il mai mint, dar nu mereu.
Mi-e frica sa nu ma certe
Si, mai rau, sa nu ma ierte.
Mai fac boacane, sa stii..
Si stric multe jucarii.
Ma mai cert si cu bunica.
Ieri am pedepsit pisica.
Dar chiar de sunt mic,
Pot si eu sa ma ridic.
Si s-ascult mai mult de Tine,
Ca m-ajuti si crezi in mine.
Spovedania unui orfan
Cum s-ajung la Dumnezeu,
Cand nu am un tata al meu?
Cum s-o rog pe Maicuta,
Cand eu n-am o mamicuta?
Cand nu stiu ce-i alinarea,
De la mama mea cantarea?
Sunt orfan de cand sunt mic
Si nu am nici un bunic.
Si nu stiu sa spun mamico,
Cui sa-i spun,
Mi-e somn, bunico?
Tot te-am asteptat sa vii,
Mama draga,
Unde oi fi?
Tata, esti tu suparat?
Stii doar cat te-am asteptat..
Acum sunt asa de mare
Ca nu mai am cautare.
Nimeni n-o sa ma mai vrea.
Poate vine mama mea..
Doamne, ai mila de mine!
Sunt asa singur pe lume!
Poza: Vilia Lupu
Poezii de Florii
Poezii pentru cei mai mici copii (II)
