A fi la dieta nu inseamna doar a manca anumite alimente, in anumite cantitati, a face sport si a te abtine de la dulciuri, cartofi prajiti, etc. Pe langa toate astea iti trebuie multa rabdare, perseverenta si vointa! Ai nevoie de persoane in jurul tau care sa te sustina, sa-ti ridice moralul. Ei sunt cei care iti vad progresele, care iti fac complimete si te ajuta sa mergi mai departe!
Eu am avut nevoie de toate astea si inca mai am. Totodata, am avut nevoie si de cineva caruia sa-i cer sfatul. Trebuia incep aceasta schimbare, dar nu singura!
Astfel am apelat la sfatul unui medic nutritionist. Impreuna cu domnul dr. Serban Damian am reusit sa fac progrese foarte mari! Pasii mici, dar siguri m-au ajutat sa ajung pana aici.
Tin acest regim de aproape 4 luni si am reusit sa slabesc pana acum 14 kg. Poate e putin pentru unii, poate e mult pentru altii! Dar pentru mine e perfect! Si ma simt perfect!
Revenind la persoanele care imi sunt alaturi…Am avut (si inca mai am) multa nevoie de sprijinul lor. Familia si prietenii m-au ajutat foarte mult! M-au sustinut si au crezut in reusita mea. Stiau ca e un lucru foarte important pentru mine si l-au tratat ca atare. Pentru multe persoane cu care intram in contact si ne dadeam in vorba despre diete, kilograme in plus, trucuri de slabit etc. li se parea un lucru ciudat faptul ca merg la nutritionist. Imi spuneau ca este doar un moft, ca poti slabi si fara sa consulti un medic de specialitate. Eu sunt total impotriva! Am vrut sa slabesc treptat, dar constant. Nu sunt de acord cu „dietele minune”care te scapa de 10 kg intr-o luna. Si sincer nu stiu daca cineva crede in ele! Dupa parerea mea, aceste diete nu reprezinta decat o amagire a propriei persoane. O dieta de genul asta nu face decat sa lase urme grave asupra corpului si sanatatii noastre!
Pana acum nu am mai tinut niciodata o dieta. Mancam orice, in cantitatile pe care mi le „cerea” organismul si atat. Nu tineam cont de cat mancam, la ce ora….Lucru care a avut urmari vizibile.
Am ajuns la concluzia ca trebuie sa slabesc pentru ca nu ma mai simteam bine in propria-mi piele. Nu mai aveam incerede in mine. Ma simteam foarte aiurea cand trebuia sa merg pe undeva si stateam o ora sa aleg ceva de imbracat care sa imi vina cat de cat bine. Ajunsesem sa fiu complexata, si lucrul asta nu-mi facea bine deloc. Nu mai eram eu. Nu mai aveam puterea, indrazneala si optimismul pe care candva le consiream unele din punctele mele forte.
Decizia luata a fost foarte buna. Stau cateodata si ma intreb de ce nu am facut pasul asta mai devreme. Poate asa trebuia sa se intample. Anul acesta sunt sigura ca va fi cel mai bun an pentru mine. Am avut multe reusite pana acum si sunt convinsa ca vor mai continua! Pentru mine 2009 e un an al schimbarilor si reusitelor!
Nu stiu daca pare de crezut dar aceasta dieta este „motorul” transformarii mele! Atat in plan fizic, cat si psihic. Ma simt mandra de mine ca am avut curajul sa fac pasul asta, si sa las deoparte carcotelile celor din jur. Nu am renuntat nicio clipa si acum ma simt excelent!
Domnul doctor imi spusese la prima consultatie ca ideea acestui regim este sa devina un stil de viata, nu sa se limiteze doar la durata colaborarii noastre. Lucru care s-a si intamplat! Sunt mandra ca ACUM pot sta la masa cu persoane care musca cu pofta dintr-un hamburger imens si pe mine nu ma mai tenteaza un asemenea „festin”. Totul consta in a-ti „educa” poftele! Inainte eram o pofticioasa fara margini. Nu ma puteam abtine de la nimic. Ma gandeam ca asta ar fi motivul principal pentru care nu as putea sa tin regimul. Imi era frica sa nu cedez tentatiei. Dar vointa a fost mai puternica (lucru care ma mira si pe mine cateodata :) ).
Acum ma lasa rece o portie imensa de cartofi prajiti alaturi de un hamburger sau o pizza „marimea XL” pe care reuseam inainte s-o mananc singura.
Cred ca secretul sta in puterea cu care iti poti doza poftele. E important sa avem grija de cat mancam! Eu mananc si ciocolata, inghetata, etc. dar intr-o cantitate redusa.
Cred ca asta este partea „psihologica” a regimului! Ai voie sa mananci cam tot ce mananca cei din jur, si in felul asta nu te simti frustrat! Faptul ca ceva nu iti este interzis, nu mai prezinta un interes atat de mare ca atunci cand ai fi restrictionat! Voi ce credeti?
Un inceput promitator!!!
