Sexy dreams

Ce faci cand nu ai un barbat la “indemana”? Te gandesti la unul. Adica, fantasmezi. In definitiv, si barbatii fac asta mai tot timpul. Am putea considera asta o perversiune? Depinde de cat de departe e cineva sa mearga cu fantasmele lui. Dar ea, fantasma in sine, nu are cum sa faca rau.

Fie ca recunoastem sau nu, cu totii avem asa ceva. Mai des, mai rar, doar in adolescenta, doar mai tarziu, sau poate atunci cand suntem prea singuri sau chiar si cand facem dragoste. Fiecare foloseste fantasma asa cum ii vine la indemana. Unii ca substitut, altii in timp ce fac si altceva, satisfacator sau nu. Fantasmele sunt ca un fel de reverii, ca niste day dreams.

Cine spune ca nu a fantasmat niciodata in viata lui, probabil ca nu e foarte sincer, mai ales cu propria-i persoana. Asa sunt si multi oameni care sustin ca nu viseaza. Cu totii visam, doar ca numai unii dintre noi isi aduc aminte, dupa ce s-au trezit, unele vise sau parti din ele.

Nu e neaparat nevoie sa fantasmezi despre sex. Fantasma initiala cred ca apare in momentul in care cineva ne spune sau ne citeste o poveste. Pornim de la momentul in care incepem sa ne imaginam eroii povestirii, si pana in clipa in care ne identificam cu unul dintre personaje. Cand se inchide cartea sau se termina povestea, daca am ramas cumva nemultumiti (dar nu numai), incepem sa ne imaginam cam cum ar fi si ce am face noi in locul acelui personaj.

Dupa aceea ne vedem in postura copilului care face fata celor mari si batausi, care are suficient curaj sa isi infrunte un profesor ranchiunos, un sef ciufut si ciudat si, treptat, putem ajunge si la cum facem sa cucerim un dorit partener. Dar omul e un animal lacom si el nu se multumeste a se opri aici. Vrea sa duca pana la capat actiunea, fie si numai in cadrul fantasmei.

Si de aici in cepe toata “distractia”. Fiecare se foloseste de ce are la indemana: un actor sau o actrita cu care a facut click, tipul sau tipa interesanta de pe strada, colegul sau colega cea noua, tanara si apetisanta, veciunul sau vecina de palier s.a.m.d.

Barbatii considera de la sine ca acest teritoriul, al fantasmei sexuale, le apartine. E ceva ce numai ei pot avea sau concepe. Daca ii spui unui partener la ce te gandesti tu in timp ce faci dragoste cu el, s-ar putea sa ai surprize tare neplacute. Cei mai multi nu pot concepe ca, desi sunt buni in pat, femeile isi pot lua totusi libertatea sa fantasmeze. Daca si femeile ar gandi tot asa, pe undeva cred ca am avea un mic razboi intre sexe.

Dar femeile, prin natura lor ceva mai pasiva, pefera sa isi asume aceasta libertate si sa tina pentru ele aceste ganduri intime, care vin sa completeze sau sa dea putina culoare vietii lor intime.

Nu cred ca am putea face o diferenta concreta intre fantasmele femeilor si cele ale barbatilor. Sau daca am putea spune ca unele sunt mai interesante decat altele. Ca apar mai des sau mai rar, la unul dintre sexe.

Cert e ca  toti ne dorim la un moment dat in viata, fie si macar o singura data, sa fim mai puternici, sa stim mai multe, sa ne descurcam mai bine, sa fim mai senzuali, sa ne permitem lucruri pe care doar in gand ne dam voie sa le facem.
Consideram ca suntem liberi sa ne exprimam opiniile, sa spunem ce dorim sau gandim. Dar avem suficient bun simt sau o cenzura puternica, atunci cand vine vorba de fantasme sexuale. Ele fac parte din acel inner self, acel “sertar” bine ascuns si incuiat, unde chiar si noi intram foarte rar, basca sa lasam pe cineva sa traga cu ochiul.

E nevoie fie de anonimat, fie de foarte multa incredere si curaj pentru a putea impartasi altcuiva astfel de ganduri.