Era primavara, dupa o iarna nesemnificativa, cum trec nevazute prin calendar cateodata zile cu nemiluita, nestiind unde se indreapta, saracele…cumva grabite, neastamparate… Nu incerc sa le temperez! In fond, fiecare cu rostul sau… In primavara asta cu inceput chinuit, dragul meu…, te-am intalnit pe tine si un rost fericit a inceput sa creasca-n mine, ca o origine de fiinta roditoare! Neasteptat, ca un trasnet mi-ai brazdat cerul sufletul si o flacara imensa s-a pus sa-mi arda maruntaiele. Imi cauti prin sange rostul de a fi, imi cureti cu privirea amintirile, imi prelungesti fiinta cu inca una…a ta…!!
Nu vezi cat de puternici putem fi impreuna? Pune-ti ochelarii si schimba inainte dioptriile, acestea de acum nu te mai pot ajuta…pentru ca nu vezi dincolo de cifre…, si nu-i pacat sa te-mpaci cu nimic ? Cauta-ti rostul in interiorul fiintei tale cum ai scormoni dupa hrana primara, cand ti-e sufletul flamand… si apoi rosteste-l…
Sarutul...
Ma impart la Tine...
