Cu copilul la psiholog

Problemele care aduc o familie (aici ma refer la parinti si copil sau copii) la psiholog sau psihoterapeut sunt multiple, motivele de ingrijorare pornind de la simple comportamente deviante si ajungand pana la agresivitate si dorinta de suicid. Cel mai important in confruntarea cu aceste probleme este sa apelam la sfatul unui specialist de indata ce simtim ca pe noi ca parinti ne-au depasit, sau ca rezolvarea situatiei in sine nu tine de noi ci necesita sfatul unui specialist.

De asemenea este foarte important modul in care ii explicam copilului nostru de ce vizitam cabinetul unui psihilog. Modul in care o facem depinde de nivelul de intelegere specific varstei, dar nu trebuie sa ii dam de inteles ca este bolnav sau ca este ceva in neregula cu el, ci trebuie sa ii spunem ca noi, mami si tati il vom insoti si nimic rau nu i se va intampla.

Voi descrie mai jos cateva probleme specifice varstei, pe care un specialist le poate rezolva cu succes, facand atat copilul cat si familia sa inteleaga motivele reale ale aparitiei acestora si astfel sa se poata evita, in viitor, cauze ale aparitiei altor probleme asemanatoare.

1-3 ani

- tulburari de alimentatie;

- tulburari de somn;

- plans excesiv;

- mers intarziat sau alte probleme motorii;

- intarzierea vorbirii;

- probleme cu "olita";

- dependenta de o persoana sau de un obiect;

- agitatie, nervozitate, incapatanare;

- conduite agresive;

- frici nejustificate;

- intarziere in cognitie sau in dezvoltare.

3-7 ani

- comportament alimentar perturbat.

- neadaptarea la gradinita sau la scoala.

- insomnii, cosmaruri, pavor nocturn.

- tulburari de limbaj.

- tulburari motorii.

- situatii traumatice (despartirea parintilor, moartea unui membru al familiei, accidente).

- perturbari comportamentale aparute ca urmare a nasterii unui alt copil in familie;

- enurezis, tulburari somatice cu cauza psihica;

- tulburari de relationare si sociale (integrare dificila în colectivitate). 7-14 ani

- probleme scolare;

- enurezis, tulburari somatice cu cauza psihica;

- fobii, anxietate, cosmaruri;

- ticuri si tulburari motorii;

- tulburari sociale;

- minciuna, furt, agresivitate, autoagresivitate;

- situatii traumatice (divortul parintilor, doliu, boli somatice, accidente);

- tulburari comportamentale (obisnuinte ciudate, bizarerii, dependente) si afective;

- tulburari ale identitatii sexuale.

14-18 ani

- abandon sau esec scolar;

- fobii, anxietate, cosmaruri;

- depresie, tendinte suicidare, pierderea interesului sau a placerii pentru activitate;

- dependenta de substante;

- amenoree, alte tulburari somatice;

- anorexie, bulimie;

- tulburari ale identitatii sexuale;

- ticuri, tulburari ale mimicii, gesturilor, posturii, miscari stereotipe;

- minciuna, furt, agresivitate;

- situatii traumatice si reactii posttraumatice;

- depersonalizare, derealizare, personalitati multiple.