Emma Thompson spune că Donald Trump a invitat-o la o întâlnire: „Aş fi putut schimba cursul istoriei americane!”

„Un telefon a sunat în rulota mea şi era Donald Trump. Am crezut că era o glumă. 'Bună, sunt Donald Trump'", a dezvăluit Thompson. „Am spus: 'Cu ce vă pot ajuta?' Am crezut că are nevoie de indicaţii. El a spus: „Mi-ar plăcea să stai într-unul dintre locurile mele frumoase şi poate am putea lua cina”, a dezvăluit ea în timpul unui masterclass la Locarno, amintindu-şi de lucrul la satira politică a lui Mike Nichols „Primary Colors”.

„Mi-am dat seama că exact în acea zi divorţul meu a fost în sfârşit pronunţat. Pun pariu că are oameni care caută peste tot persoane potrivite pe care să le elimine, toate aceste divorţate drăguţe - adică, a găsit numărul rulotei mele! Asta e urmărire! Aşa că da, aş fi putut ieşi la o întâlnire cu Donald Trump. Aş fi putut schimba cursul istoriei americane!".

Thompson, care şi-a început cariera în calitate de comediant, nu s-a ferit niciodată de umorul politic.

„Am făcut glume despre Margaret Thatcher şi herpes, ştii? Este cel mai simplu lucru pe care îl poţi lua din sexul neprotejat. Am spus că atât de Thatcher, cât şi de herpes era foarte greu de scăpat. Este valabil şi astăzi", a spus ea, reflectând asupra începuturilor sale.

„Mai târziu, am scris o serie de scenete de comedie şi una dintre ele era despre o femeie din epoca victoriană care venea să-şi vadă mama. Soţul ei pare să aibă o „creatură mică” ataşată de corpul ei. Ea vorbeşte despre penisul lui, desigur, şi este vorba despre ignoranţă sexuală, dar este amuzant. Producătorul filmului „Sense and Sensibility” a văzut asta şi s-a gândit: „Această femeie o poate adapta pe Jane Austen! Este atât de ciudat”.

La început, nu a vrut deloc să fie actriţă, a recunoscut ea. „Părea o meserie precară. Un administrator de spital a venit odată la şcoala noastră şi mi s-a părut o slujbă frumoasă”, a spus ea. „Mai ales pentru că avea pantofi frumoşi”.

Dar au urmat roluri apreciate în „Howards End” şi „The Remains of the Day”. Pentru acesta din urmă, ea a fost inspirată de propria bunică şi de „trauma intergeneraţională”.

„A muncit de la 13 ani. A fost violată de angajatorul ei, a rămas însărcinată, a păstrat copilul şi a descoperit, aşa cum s-a întâmplat cu multe alte tinere servitoare, că era o maternitate surogat forţată”. Experienţa ei i-a influenţat interpretarea rolului Miss Kenton. „Bunica mea nu a fost niciodată cu adevărat fericită şi împlinită”.

Mai târziu, şi Hollywood-ul a remarcat acest lucru prin „Primary Colors” care oglindeşte tulburările politice actuale.

„Dacă vă amintiţi scandalul Monica Lewinsky, biata Monica, asta s-a întâmplat când făceam „Primary Colors". Ne-am aşezat, gândindu-ne: 'Ce vom face? Facem un film despre ceva care se întâmplă în acelaşi timp'".

Ea a adăugat: „Pare că a trecut atât de mult timp. Oh, dacă am putea avea un scandal sexual frumos şi nimic din toate astea, vă rog”.

În timp ce franciza „Harry Potter” nu a fost chiar o provocare artistică - „Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar am venit, am făcut partea cu ochelari şi păr, şi am plecat” - „Nanny McPhee”, pe care l-a şi scris, a fost mai satisfăcător.

„Nu l-am scris pentru copii - l-am scris pentru toată lumea. Este despre durere, iar eu mi-am pierdut tatăl când eram foarte tânără”, a spus ea. „Cred că a fost povestea la care am apelat pentru confort. Ea este atât de importantă pentru mine şi mă conectează la toate generaţiile”.

Celebrată şi pentru „Love Actually”, Thompson nu se aştepta ca acest film să devină un clasic îndrăgit.

„Îmi amintesc că Hugh Grant a venit la mine şi m-a întrebat: 'Este acesta cel mai psihotic lucru pe care l-am făcut vreodată?'. Apoi oamenii au început să se apropie de mine pe mijloacele de transport în comun, plângând”, a recunoscut ea.

„Cred că am atins un punct sensibil pentru că noi, femeile, atunci când trăim o durere sufletească, uneori trebuie să o ascundem. Ceea ce te emoţionează nu este plânsul ei, ci faptul că ea îl acoperă, coboară scările şi este veselă. Este o sursă constantă de uimire pentru mine (filmul a devenit atât de emblematic). Este un pic ciudat!”.

Thompson, care a primit premiul Leopard Club la festival, a jucat recent în filmul lui Brian Kirk „Dead of Winter”.

„Aproape am avut un anevrism - am fost atât de uimită şi atât de fericită”, a spus ea, amintindu-şi de o proiecţie deosebit de aglomerată la film.

De asemenea, ea nu se întâlnise cu un personaj ca cel pe care l-a interpretat în „Good Luck to You, Leo Grande”: o femeie care decide să experimenteze în sfârşit un orgasm târziu în viaţă, cu ajutorul unui gigolo.

„Mi-a plăcut frica ei, mi-a plăcut că ştia că îi lipseşte ceva important. Ea a făcut toate lucrurile bune în viaţă şi în momentul în care o întâlnim, este doar deprimată şi confuză”, a spus actriţa.

„Conversaţiile pe care le-am avut în jurul acestui film au fost incredibile, cu femei mai tinere care mi-au spus că nici ele nu au experimentat-o niciodată sau bărbaţi gay mai în vârstă care au spus că i-a ajutat imaginea corpului lor. Dar a fost foarte important pentru ea să experimenteze acest orgasm pe cont propriu”.

Ea a vorbit şi despre scena în care stă goală în faţa oglinzii „nu foarte bine luminate”. „Am mers în multe galerii de artă şi m-am uitat la imagini cu Adam şi Eva. Erau într-o poziţie foarte relaxată, cu un genunchi îndoit, fără să se gândească la asta. Am încercat să canalizez asta. Era vorba despre cineva care avea această acceptare neutră. Şi Dumnezeu ştie că este greu”.