Somnul nu este o necesitate, decat daca nu ai ce face. In rest, peretii, tigarile si Cola Zero, praful care se asterne, praful care se alege- cu astea poti trai linistit.
Vin de la sala, televizorul e pe Trinitas. Caut geamul, deja larg deschis, ca mi se pare ca nu e aer. Oxigenul din aerul meu e inlocuit de prostie si practic si aerul pute. Imi zic ca in viata e rost si de mai bine. E ca o plaja nesfarsita in care nisipul e format din ganduri. Nimic nu se cerne, dar mereu se asterne.
Ori eu m-am schimbat, ori lumea s-a schimbat. Mai dai un mesaj unui fost, sa verifici situatia si daca totul ramane pe pozitii, intr-o pozitie. Pozitii nefaste, lipsa placerii. O faci mecanic, ca trebuie. Il pilotezi ca pe Boeing, cu instructiuni pentru pasii 1, 2 si 3. La ora 4 dormim, asa scrie in manual. O noapte de amor sau o cura de serotonina la plaja, e fix acelasi lucru. Daca te consideri o persoana pasionala, ai sanse mari sa arzi in propria-ti pasiune pana te faci scrum. Si nu ramane nimic din tine.
De ce cacat e nevoie de pasiune si simtire? Lumea e atat de nasoala incat poti sa te inchizi linistit intr-un buncar, cu chipsuri si spray paralizant, daca cumva vine cineva sa te intrebe cum mai esti.
Chiar nu am probleme grave, decat ipocrizia, dar nu a mea. Ma repet? Da. Lume care vorbeste mult, lume care n-are habar ce vorbeste. Mai bine ne-am apuca toti de politica, ca sa gasim subiecte comune. Sau doar am putea sa tacem. Cred in fericire, dar nu in viata asta. Eu o ard cerebral: cantaresc optiunile, disting binele de rau, aleg sa stau sau sa plec. Imi bat joc, in disperare. Si fiind egoista, mereu incep cu mine. Post-ul asta este despre nimic si despre criza. Orice asemanare cu persoane reale, este pur intamplatoare, asa cum au fost si alegerile lor.
Ce slabiciuni mai au fetele
La sfarsit de an
