Meditatie despre karma, la kafea, singura

Imi citesc viitorul printre granulele de cafea care se plimba sincron in paharul meu de Starbucks. Astazi, oamenii m-au dezamagit din nou...dar sistemul, oh sistemul! Si-acum caut raspunsuri in pasii grabiti ai oamenilor din jurul meu. Le concep scenete si scenarii, despre cum merg grabiti prin vietile lor. O tinerica fasion, un portar, poate o curva de varsta mijlocie, la drum de intalnire cu sponsorul ei. Mai iau o gura din cafeaua cu gheata si tocmai ce am facut nod la trei tigari. Ce bine e sa o raresti cu fumatul.
'Pe dracu!'- zic eu in gand.
Zilele astea am dormit ca un prunc; cu cat ma odihnesc mai mult, setea de aventura creste precum glicemia excitata de bomboane Maltesers. Ma intreb daca astia observa ca m-am descaltat si pe bune daca ma intereseaza cum arat din afara, cu Ray-Banu' pe nas si bicicleta, cavaler la masa mea. As putea la fel de bine sa incep sa interpretez ceva in engleza si in gura mare, ca sa ma distrez de ce-ar zice ei. Daca s-ar aseza un strain la masa mea, zau ca i-as cumpara o cafea si i-as pierde mult prea placut, inca jumatate de ora din viata. Apare un tip in costum, cu bicla din aia de pedalezi de o suta de ori pe metru patrat. Vorbea spre mine. De fapt, vorbea la hands-free, dar dadea bine langa bicicleta ceea mica.
Ce ma'? Nu v-au facut la corporatie spatiu pentru bicle? Ai dat 1000 de lei pe una mica, sa o pliezi in lift si sa ti-o duci in birou? Hapciu!
De cand o citesc pe Soni a' colegului de liceu, Ruse,  am inceput sa pun mai mult accent pe timp. Tipa probabil a murit deja de cancer, dar paginile cartii ii i-mortalizeaza imaginea pe veci in inimile cititorilor ca mine. Multumita lui A. am reinceput sa citesc destul de mult. Asimilez literatura noua, fresh ca Bruckner si buna ca Miller. Azi noapte tarziu ma pierdeam intr-o discutie karmica, cu un tip pe care l-am cunoscut karmic, pentru a trai niste chestii karmice impreuna, dar mi s-a aplecat de la atata karma ca am zis sa-i dau o pauza. Evident ca daca soarta zice ca vom face curse la hipodrom impreuna, asa se va si intampla, dar eu o mai aman nitel...pentru ca imi place sa-mi bat joc de destin.
Cum?! Nu am eu dreptul de a alege in viata mea? Nu eu sunt cea care imi fac destinul in functie de kilele de 'positive thinking' pe care le mananc ca pe uleiul de peste?
It's ok you, Soarta, am inteles ca viata e facuta din alegeri deci cu cat te aleg mai prost, cu atat o sa sfarsesc mai fucked up.
A aparut si strainul de care va spuneam ca ar sta la o cafea. Singura problema e ca are pantalonii putin cacati si parul sculat in cap.

P.S.C: Ti-am zis ca fara tine scriu si deci sunt mai putin ursuza? Ti-am zis, ti-am ziiiis?