Nu ne nastem singuri!

Concita a scris la 26 Aprilie 2009 | 12:28

Cum ne impacam cu propria singuratate? Adevarul este ca nu ne impacam niciodata cu acest statut. Ne mintim ca ne este bine asa, ca, de fapt, suntem multumite de viata noastra, ca nu ne lipseste nimic...dar pe cine vrem sa pacalim? Pe cei de langa noi sau pe noi insine (nu am spus insele, ca la fel de bine poate fi vorba si de un barbat). Cred ca mai repede incercam sa ne pacalim pe noi. Dar daca am fi sinceri cu noi am recunoaste ca nu ne-am dorit niciodata sa fim singuri si mai mult ca sigur nu ne-am impacat si nu ne vom impaca niciodata cu acest statul, dar incerci sa te obisnuiesti ca facand parte din viata ta, incerci sa nu te mai intrebi "de ce....?", si incerci sa-ti vezi de viata ta asa cum este, si traind cu speranta ca odata si-odata vei scapa si tu de aceasta singuratate care se incapataneaza sa te urmareasca peste tot. ca doar "speranta moare ultima", nuuu? Concita, 35 ani

Oamenii nu se nasc singuri. Mitul berzei care aduce copiii presupune ca exista un loc unde sunt copii si de unde sunt adusi. Acest mit ar presupune ca un copil este un strain care poposeste intr-o casa de oameni. Eventual ca un copil este impreuna cu alti copii. Dar in fapt, copilul nu este adus de barza, nu este un strain de familie ci, dimpotriva, apare in urma intalnirii dintre un barbat si o femeie in care, cei doi devin tatal si mama lui. Insasi conceptia copilului exclude ideea de singuratate si afirma ideea de legatura dintre doi oameni, ulterior trei oameni.

Graviditatea femeii presupune in mod implicit ca un copil este intr-o relatie completa, nediferentiata cu mama lui. Aici vorbim despre o legatura totala, copilul traieste pentru ca mama este vie si traieste. Copilul are acces la sunete, la voci, la tot felul de stari ale mamei. Nici aici nu exista singuratate, ci o legatura intre mama si copil.

Dupa nastere este intr-o relatie cu mama. Aceasta legatura mama – copil este si de intretinere a copilului dar si psihologica, mama intelege ce cere copilul, mama fantasmeaza despre copil iar copilul reactioneaza la mama. Copilul este intr-o relatie atat cu mama cat si cu tata. Aceste persoane nu sunt doar cele care asigura alimentele, hainele si locul de cazare al copilului, legaturile lor sunt mult mai adanci si implica si fantasme, dorinte, temeri, etc. Copilul reactioneaza la ele si simte atat latura materiala cat si cea psihologica. Nu este singur.

Treptat isi construieste autonomia dar aceasta autonomie nu este o stare de singuratate. Pentru a fi autonom are nevoie de legaturi si de relatii, atat in interiorul familiei cat si cu cei de afara. In absenta acestor legaturi nu putem vorbi despre autonomia copilului. Invata sa manance impreuna cu parintii si invata ca exista si alte persoane de aceiasi inaltime si varsta cu el, intalnindu-i. Cu adultii face si simte anumite lucruri, cu copii face si simte alte lucruri.

In adolescenta se revolta impotriva parintilor, impotriva generatiei mai in varsta, incearca sa isi accentueze propria personalitate dar pentru a face aceste lucruri are nevoie de legaturi solide cu cei din jur. Nu te poti revolta impotriva cuiva daca nu ai o legatura cu el. Aceasta nu este singuratate.

Crescand isi construieste propria viata in relatie cu altii, impreuna cu altii. Descopera placerea de a fi cu altii, cu cei de sex opus, descopera placerea de a flirta si de a seduce. Pentru toate acestea are nevoie de ceilalti, nu poate sa fie singur. Are colegi la serviciu, intalneste persoane de acelasi sex si de sex opus, persoane mai in varsta si mai tinere decat el, persoane din acelasi neam cu el si persoana straine familiei lui. Cu ele face, schimba, vorbeste anumite lucruri.

Capacitatea de a fi cu altii este numita sociabilitate sincretica (Bleger, 1971). Esti cu altii si intr-un autobuz, esti cu altii si pe strada. Dar nu esti intr-o relatie efectiva, sociala ci intr-un mod difuz si inconstient. Aceasta sociabiliate sincretica se formeaza, practic, inca dinaintea nasterii si este o stare naturala. Pe ea se formeaza sociabilitatea ta, capacitatea de a stabili relatii efective. Dar aceste relatii efective au o necesitate – sa lase sociabilitatea sincretica sa existe si sa functioneze pentru ca este naturala asa cum este si legatura parintilor care a dus la conceptia copilului si graviditatea mamei in relatie cu copilul si cresterea copilului in legatura cu parintii.

 

Programari psihoterapia singuratatii:
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online : http://www.webexperts.ro/cabinet