Nu esti barbatul care ti-a dat papucii din senin, ori fara explicatii. Nu esti interviul pe care nu l-ai luat. Nu esti ceea ce nu ai avut curajul sa faci.
Esti suma alegerilor tale de toate felurile. Fara greselile tale nu erai fiinta care astazi citeste aceste randuri. Insa, nici fara succesele tale si alegerile intelepte nu ajungeai pana aici. Asadar, ia-ti cu tine toate experientele si clipele traite si poarta-le cu mandrie in aceasta calatorie pe care o numim viata.
Am gresit de atatea ori. Am ranit cu voie si fara voie. Am fost, la randul meu, agresata emotional si chiar si fizic. Am plans nopti si zile. Am clacat nervoas. Am vrut sa renunt de atatea si atatea ori la lupta. Pana mi-am dat seama ca nu asta este solutia. Deoarece, pe langa cele amintite, am ras, am trait, am vibrat, am cunoscut fericirea si emotia, iar a abandona credinta mea ca intr-un final va fi bine inseamna a renunta la a mai avea ocazia unor exaltari sufletesti.
Toate momentele acelea in care nu m-am crezut buna de nimic, in care am esuat, toate au ajutat la devenirea si definirea mea! Nu imi este rusine de esecurile mele. Sunt mandra ca le-am depasit si ca am invatat din ele. Sunt bucuroasa ca am trecut peste rautati, peste lovituri, peste tot ceea ce a fost greu si am mers mai departe.
Recunosc, uneori ma mai dezechilibrez si mai cad in genunchi si-mi duc mainile la ochi pentru a potoli siroiul de lacrimi. Si plang si imi urlu durerea si nu gasesc sens in a continua, pentru ca am impresia ca mereu si mereu vor fi greutati si nedreptati in calea mea. Apoi ma uit in urma, ma uit la tot ceea ce am depasit, la tot ceea ce am construit, la tot ceea ce am reusit si imi dau seama ca daca atunci am fost capabila de asa ceva, acum nu am nicio scuza sa nu ma autodepasesc.
De ce o astfel de postare? Pentru ca imi vad cunoscuti doborati de grija si de necaz. Vad femei extraordinare care din cauza unor lasi, unor imaturi sufera si se desconsidera. Vad barbati minunati care si-au pierdut increderea in faptul ca mai exista si Femeia, nu doar consumatoarea. Si, oarecum, ma vad pe mine in fiecare dintre acestia.
Si simt nevoia sa iau atitudine si sa incurajez. Simt nevoia sa va zic ca stiu ce inseamna sa doara si sa para nesfarsit chinul, insa suntem impreuna in povestea asta si doar asa putem trece peste toate: uniti, buni, increzatori.
Nu esti ceea ce zic altii, esti ceea ce vrei tu sa devii!
Cu speranta,
MSZ
De ce nu te mai cauta?! Da' de ce te mai intereseaza?!
Dam vina pe societate, dar noi suntem societatea
