Mos Craciun cu 4X4

Bucuresti, sambata dimineata ora 03.45

Nu-mi place sa ma trezesc dimineata. Niciodata nu mi-a placut, asa ca atunci cand am auzit telefonul deja incepusem sa regret ca declinasem o invitatie la spa, jacuzzi si nu mai stiu ce alte rasfaturi  oferite la un eveniment de fite, pentru a merge intr-un sat de care nu auzisem la o actiune umanitara realizata de Off-Road Adventure Romania.

Cunostintele mele despre off-road sunt, la fel ca ale tuturor romanilor, foarte dezvoltate. Fie ca locuiesti in Dorobanti, Ferentari, in vreun orasel din Moldova sau vreun sat din Apuseni,  este imposibil sa nu fi intalnit la viata ta destule gropi astfel incat sa stii ce inseamna acest sport.

In Bucuresti, unde primul gospodar al urbei aproape ca si-a indeplinit visul unor strazi suspendate, insa din pacate suspendate deasupra gropilor, am avut destule experiente off-road, tot cu niste masini foarte mari si impunatoare, cele marca RATB.  Dar iar ma pierd in detalii...

Revin la ziua de sambata... Cu chin cu vai mi-am pus vreo doua perechi de pantaloni pe mine, cele mai groase haine si una pereche boncanci... Mi-am luat rucsacul, cateva sandvisuri,  trei banane si inca o pereche de ciorapi si am coborat sa ma intalnesc cu cei cu care urma sa plec.

Am rezistat cu brio platitudinilor si repetarii in mod obsesiv al cuvantului fataaa, venite dinspre niste dudui cu care m-am trezit in masina si spre fericirea mea, am scapat de ele la centrul comercial unde, frumoase, stateau asezate 35 de masini pregatite sa infrunte zapada si sa arate de ce sunt in stare pe dealurile de la Cetateni.

Am incarcat si am pornit la drum in caravana. Una dupa alta, masinile incarcate cu haine si alimente s-au pus in miscare. In mai putin de trei ore, cu opririle de rigoare pe la benzinarii sau pe langa vreo padure am ajuns la destinatie.

Ne-am tras sufletul, am admirat peisajul superb si ne-am apucat de descarcat. Apoi, fiecare doamna si-a luat in primire taraba, iar usor, usor, in sir indian, barbatii s-au asezat la incarcat cei 200 de saci care urmau sa fie impartiti la 200 de familii din Catateni deal si dintr-o alta localitate invecinata.

[gallery:788]

Am baut ceai din pahare de unica folosinta la mana a doua sau a treia, ca ceai am avut, dar pahare ba. Am admirat felul in care toata lumea s-a organizat, cum s-au ascultat unul pe celalalt si cum au pregatit intreaga operatiune fara ca cineva sa comenteze.

Nu stiu cat de important este faptul ca mie mi-a revenit sarcina sa bag in sac niste paste fainoase cu nume de masina 4x4 si cate o cutie de cereale bio, sau ca am ratat cel mai important moment off-road al evenimentului cand una dintre masini a scapat in sant si a trebuit sa fie scoasa cu troliul. Importanta a fost finalitatea acestui eveniment...

Listele cu cei care aveau nevoie de aceste produse erau gata. Masinile s-au aliniat din nou in caravana... Curand aveam sa mergem sa le dam batranilor si copiilor din sat, iar ceea ce a ramas, aveam sa incarcam pentru a le duce la Poiana Plopului, la preotul Tanase si familia acestuia, cel care si-a asumat rolul de a avea grija de mai bine de 300 de copii defavorizati sau abandonati.

Vorbim  zilnic despre alienare, despre lipsa simtului civic, despre instrainare si lipsa de solidaritate.  Ei bine, cei care s-au ocupat de aceasta actiune umanitara mi-au demonstrat ca nu toti oamenii sunt niste robotei setati sa mearga la serviciu, sa conduca afaceri, sa iubeasca, sa daruiasca si sa simta dupa reguli orientate spre profit.

Nici macar nu si-au permis luxul sa priveasca mai mult de cateva secunde in ochii plini de lacrimi ai unor batrani mult prea incercati de soarta sau a unor copii nevoiti sa afle de la varste mult prea fragede ce inseamna neajunsurile. Au fost Mos Craciun pentru 400 de oameni si cateva sute de copii, doar ca sania mosului a fost inlocuita de cateva zeci de masini 4x4.