Cat dureaza o relatie?

Chiar, cat timp credeti ca poate dura o relatie pe care tocmai ati inceput-o? Dragostea asta, pe care o simtiti si o impartasiti amandoi acum, la inceput de drum, e suficient de mare incat sa dureze o viata intreaga? Si daca nu, cum va puteti da seama cat timp o sa ramaneti impreuna?

Iata cateva intrebari pe care probabil nimeni nu si le pune la inceputul unei relatii. A te indragosti e ceva frumos, care te face sa te detasezi de probleme si sa vezi totul in roz. Orice alta culoare nu intra in spectrul actual si, in concluzie, nu poate fi perceputa. Mai ales, nu culoarea gri.

Si cine ar vrea ca la inceput de relatie sa se gandeasca deja la sfarsitul ei, la modul cum s-ar putea incheia? Da, chiar, ce nebunie!

Aproape toate femeile isi doresc o relatie cu un barbat. Si foarte putine pot anticipa ce se va intampla intre ea si el, in decursul timpului. Putinele lucruri pe care le putem intui la inceput nu sunt suficiente pentru a ne mentine intr-o relatie, ulterior. E nevoie de doi intr-un cuplu. Si, din nefericire, de foarte multe ori, doar unul din doi ramane “acolo”. Acolo in aceeasi dragoste, in a-l dori pe celalalt la fel ca la inceput.

Daca o femeie ar putea sa se uite la un barbat pe care il place si de care se simte atrasa sexual si sa aprecieze: “hmmm, cred ca cel putin doi ani si jumatate am putea fi impreuna”. Dar nu e posibil acest lucru. In primul rand pentru faptul ca atunci cand intri intr-o relatie te gandesti ca ea o sa dureze in timp, ca el e cel dorit si mult cautat, cu care te potrivesti in toate cele. Si da, asta se intampla la inceput, pentru o vreme. Dupa care, fiecare incepe sa “scoata din bagaj ce a adus de acasa”. Fiecare are placerile lui, tabieturile si obisnuintele lui, preferintele si ritmul lui etc. Ei, si tocmai despre asta e vorba: sa poti ramane in acelasi ritm cu el, pentru cat mai multa vreme.

N-am prea vazut cupluri care, dupa ani si ani de zile impreuna, sa se iubeasca exact ca la inceput. Asta si pentru ca fiecare din cei doi a evoluat intr-un fel sau altul si la fel si dragostea lor. Nimic nu se opreste in timp, nu ramane la fel. Nici macar optica noastra despre omul de langa noi. Nu ai cum sa-l vezi acelasi peste 10 ani, atata timp cat a inceput sa incarunteasca sau sa cheleasca, cand a devenit si mai tipicar sau delasator decat il stiai etc. Si nici tu nu mai esti aceeasi.

Oamenii acorda foarte putina importanta permanentei obiectului. Acest termen din psihologie se refera la modalitatea noastra de a ne raporta la nou si la schimbare. Pentru a putea face asta, mai intai, avem nevoie de stabilitate, de siguranta. Iar asta inca din prima zi de viata. Primul joc prin care invatam ca lucrurile sau oamenii pot disparea din cadru, dar sa continue sa existe fara ca noi sa ii vedem este si unul dintre primele jocuri ale mamei cu copilul ei, cel de-a cucu-bau. Desi la prima vedere este un joc cat se poate de copilaresc si inocent, este totusi de foarte mare importanta. Cu ajutorul lui, copilul incepe sa inteleaga ca nu are de ce sa se sperie sau sa se teama, mama lui va reveni, chiar daca in momentul de fata el nu o mai vede.

Abia dupa ce invatam ce inseamna stabilitatea in viata noastra, aceasta permanenta a obiectului, suntem pregatiti pentru a accepta schimbarea in viata noastra. Nimeni nu iti poate ofei absolut nicio garantie la inceputul unei relatii. Nu ai cum sti cat timp va dura ea si in ce va consta. Poate ca tocmai in asta consta farmecul vietii. Iar daca ai suficienta incredere in tine, oricati oameni vei cunoaste si se vor perinda prin viata ta, vei intelege ca cel mai important dintre toti, care ramane in permanenta stabil si prezent, esti tu. Indata ce ai inteles lucrul asta, vei avea suficienta intelegere si curaj sa incepi tot felul de relatii cu semenii tai, vei putea sa accepti ca aceste relatii pot avea si un final, la un moment dat, fara ca tu sa te pierzi de tine.