Dar sa incep cu inceputul. Sau mai bine zis "cum te poate influenta si determina o SINGURA melodie scrisa si compusa de un om genial sa devii fanul si ascultatorul lui".
Am vazut acum cateva luni filmul "Arizona Dream" (1992), in regia lui Emir Kusturica. Rolul principal era jucat de Johnny Depp, iar coloana sonora era semnata de Goran Bregovic si Iggy Pop. Ca prin magie, muzica din film, in special melodia "Death car" mi-a ramas intiparita in minte si de atunci am inceput o cautare frenetica pe internet, insetata si dornica sa ascult mai multe melodii compuse de acest om genial pe nume Goran Bregovic. Nestiind prea multe despre el, am inceput sa ii ascult muzica, simtindu-ma ca un copil care invata sa scrie primele litere din alfabet, fara sa aiba alaturi un invatator, ci doar un mentor.
Insa ca printr-o minune, Universul mi-a rezervat acum cateva saptamani o surpriza: am aflat ca "idolul meu prin adoptie" (daca nu eram fan Johnny Depp, probabil ca nu i-as fi ascultat muzica) venea la Bucuresti sa sustina un concert alaturi de Florin Salam. Si astfel, "inarmata" cu un ecuson oficial, am ajuns aseara la Sala Palatului, cu inima plina de entuziasm, pregatita sa il vad pe omul care a avut oarecare "tangente" cu actorul meu preferat, acum mai bine de 20 de ani.
Nu cred ca mai are sens sa spun ca am fost impresionata de energia molipsitoare a lui Goran Bregovic sau ca nu a existat vreun element (nota sau melodie) care sa ma dezamageasca. Nu stiu altii ce au simtit aseara ascultandu-i versurile, dar eu parca am patruns intr-o alta lume, o lume in care tiganii beau sampanie - Champagne for Gypsies - si o lume in care orchestra lui Bregovic are un gust dulce amar; dupa cum ii spune si numele, canta doar la nunti si la inmormantari.
Este greu de descris in cuvinte o muzica precum cea a lui Bregovic, dar cu siguranta as vrea sa revina la Bucuresti, sa ne mai incante o data cu muzica si cu orchestra lui. Poate data viitoare va veni cu mai multi membri din band, intregind "tabloul" pe care l-am vazut (recunosc, pe internet) la alte show-uri pe care le-a sustinut in alte tari. Oricum, nu imi pare rau ca l-am adoptat pe "fratele Goran" (cum l-a numit acum ceva timp Florin Salam) si ca am inceput sa ii ascult muzica, asa, pe nepusa-masa, dupa ce am vazut un film cu Johnny Depp.
Nu cred ca exista motive gresite, ci pur si simplu exista o muzica ce reuseste sa te miste, dincolo de orice bariere lingvistice. Chiar daca nu intelegeam o boaba din ce s-a cantat (cu exceptia a cateva propozitii spuse in limba engleza de artist si a melodiei Death Car), muzica de calitate se simte, iar publicul care a fost aseara prezent la Sala Palatului a simtit muzica lui Bregovic inca de la primele acorduri.
Iar in incheiere trebuie sa mentionez indemnul pe care l-a facut artistul celor prezenti in sala, inainte de a parasi scena - si anume sa nu murim, pentru ca orchestra lor e scumpa (daca, prin absurd, am vrea sa angajam "Wedding and Funeral Orchestra") si nu ne-o permitem.
"Tu cum iubesti?" - "Ca o... vaca!"
