Când îl cauţi pe Johnny Depp, nu înveţi să faci ciorbă şi te îndrăgosteşti

Anul trecut, în sezonul toamnă-iarnă, îmi făceam cont pe un site de dating pentru a-mi găsi jumătatea.

La rubrica "Descriere" nu am scris prea multe lucruri despre mine - poate şi pentru că nu ştiam cum aş putea să mă descriu pe o astfel de platformă. Aşa că am scris pur şi simplu: "În căutarea lui Johnny Depp...". Iar de aici au început aventurile mele în Wonderland.

Se pare că această frază mi-a purtat noroc, pentru că altfel nu îmi explic prin ce legătură karmică numele lui Johnny Depp a ajuns să îmi influenţeze viaţa amoroasă - până atunci inexistentă.

Însă ideea postării mele de astăzi este una destul de precisă şi nu are legătură cu actorul din "Piraţii din Caraibe" (deşi toată lumea ştie că este preferatul meu). Articolul meu de opinie are legătură cu lecţiile de viaţă pe care mi le dă Universul acesta care "este mare, vast şi complicat şi ridicol, în care uneori, foarte rar, se întâmplă lucruri imposibile pe care le numim miracole" - un citat foarte drag mie, extras din serialul Doctor Who.

Am vrut să scriu cu această ocazie o postare mai specială, în cinstea zilei mele de naştere, o postare în care să punctez - pe cât posibil - acele lucruri care m-au ajutat să devin persoana care semnează astăzi, la împlinirea a 28 de ani, un gen de articol de care se temea, până mai ieri.

Anul trecut, de ziua mea, făceam în mintea mea o scurtă listă de promisiuni şi dorinţe (nu chiar un Bucket List) în care înşiram acele acţiuni pe care îmi propuneam să le îndeplinesc până la următoarea aniversare.

Acum mai bine de 365 de zile îmi promiteam să fac 3 lucruri până la 28 de ani: (1) să nu mă îndrăgostesc, (2) să învăţ să fac ciorbă şi (3) să văd marea pe timp de iarnă.

Nu am reuşit să mă ţin de promisiuni şi cel mai dureros a fost că pe prima am încălcat-o în cunoştinţă de cauză. Şi iată cum algoritmul din spatele unei aplicaţii de dating (aplicaţie în care nu aveam încredere) mi-a dat măreaţa listă peste cap şi am ajuns să (mai) învăţ o lecţie preţioasă.

Deşi anul trecut scriam de ziua mea un articol intitulat 27 de lecţii pe care (nu) le-am învăţat în 27 de ani, am văzut cu ochii mei de Grinch că anul acesta lucrurile sunt diferite, chiar dacă nu voiam să recunosc.

Iar cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o anul acesta de la Universul meu complicat şi ridicol, înainte de ziua mea de naştere, este că atunci când sunt în căutarea lui Johnny Depp (a se citi "un băiat care îşi doreşte o relaţie serioasă"), se întâmplă uneori să nu învăţ să fac ciorbă (aşa cum mi-am dorit iniţial, crezând că voi impresiona pe cineva cu asta) şi inevitabil ajung să mă îndrăgostesc de persoana la care nu mă aşteptam (a se citi "un băiat frumos, care nu are un cal alb, ci un motan dolofan şi cu multă personalitate).

Nu e bărbatul care să semene leit cu actorul meu preferat, dar cu siguranţă e omul care m-a îndemnat să mă pun pe construit şi care mi-a pus la dispoziţie un camion cu cărămizi.