Poate că titlul meu ţi se pare şocant la prima vedere, dar varianta iniţială ar fi fost cu semnul întrebării, adică "Vrei să ştii cum arată cancerul?"
Ei bine, după mai multe săptămâni în care m-am gândit dacă ar trebui sau nu să abordez acest subiect, am decis că merită să fac un îndemn către cititoarele site-ului feminis.ro. Un îndemn care, la rândul lui, ar trebui să vă determine pe voi, cititoarele noastre dragi, să mergeţi la medic, să vă faceţi teste, screening-uri şi să vă asiguraţi că sunteţi bine.
Ce vreau să spun este că nu ar trebui să ignoraţi niciun semn sau simptom, oricât de mic sau de lipsit de importanţă poate părea. Pentru că până şi cele mai banale simtome sau dureri pot ascunde o formă de cancer.
Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar subliniez în continuare importanţa vizitei la medicul de familie şi la medicul specialist, indiferent de ramura acestuia: ginecologie, dermatologie sau orice alt segment.
De ce te îndemn să faci asta? Pentru că nu vrei să ştii cum arată cancerul! Pentru că nu vrei să îi vezi pe cei dragi - fie că sunt prieteni apropiaţi sau oamenii iubiţi din familia ta - cum sunt pregătiţi să intre într-o operaţie ce durează ore bune, cum se luptă cu chimioterapia, radioterapia şi efectele secundare ale acestor tratamente extrem de dure, care afectează corpul şi îl transformă într-un mod neaşteptat.
Probabil ai văzut filme sau seriale care au abordat - tangenţial - acest subiect. Dar realitatea nu se compară cu ceea ce vezi pe un ecran la cinema sau acasă. Cancerul loveşte atunci când te aştepţi mai puţin. Şi fraza pe care am folosit-o nu este un clişeu, aşa cum nici boala aceasta nu e un clişeu.
Nu sunt clişee nici kilogramele pe care le are o tumoră care se dezvoltă în cavitatea abdominală a unei persoane dragi, nu sunt clişee nici orele care se scurg extrem de greu atunci când aştepţi să iasă din sala de operaţie un chirurg genial, care se luptă să scoată acea tumoră din corpul cuiva apropiat. Nu sunt clişee nici analizele şi investigaţiile medicale pe care cei dragi care se luptă cu cancerul trebuie să le facă la intervale regulate de timp.
Iar fiecare pas mic pe care îl observi în direcţia unei posibile victorii împotriva acestei boli grave îţi dă putere să speri. Chiar dacă ţi-e frică să speri, chiar dacă uneori spui că nimic nu te mai poate surprinde, după toate acele imagini pe care le-ai văzut într-un salon de spital, tu vei continua să speri.
Nu vreau să dau lecţii nimănui, pentru că nu asta mi-am propus. Însă aş vrea să ne îndreptăm mai mult atenţia - nu doar noi, femeile - către semnalele pe care corpul nostru încearcă să ni le transmită, către acele "mesaje" nerostite care ies la suprafaţă sub forma unei dureri, unui disconfort sau sub forma unei senzaţii aparent banale.
De la caz la caz, cancerul poate fi depistat mai devreme sau mai târziu. Ideal ar fi să poată fi identificat într-un stadiu incipient. Însă "ideal" mi se pare acum un cuvânt prea mare, prea "ideal".
Chiar şi aşa, crede-mă când îţi spun că nu vrei să ştii cum arată cancerul. Pentru că eu l-am văzut.
Mergi la medic şi află dacă eşti bine. Verifică starea de sănătate a sânilor tăi, fă-ţi un test Babeş-Papanicolau, mergi mai des la ginecolog şi fă-ţi mai des ecografii la nivelul cavităţii abdominale şi aparatului reproducător. Dar nu te rezuma doar la câteva investigaţii sau doar la cele enumerate de mine mai sus.
Fii chiar tu un detectiv şi luptă pentru a afla dacă eşti bine, fă investigaţii, pune întrebări specialiştilor, nu face lucrurile "după ureche". Ideea este să nu ignori nimic, pentru că, uneori, ignoranţa ne poate costa viaţa.
Ziua în care am ars un Soare
