"Femeia-caine" vs. "Femeia-pisica"

Cainii isi iubesc neconditionat stapanii, pisicile sunt razbunatoare si egoiste. Intotdeauna m-am simtit "caine". Sunt fidela, familista, calda si sincera ca un adevarat animalut de companie. Mult timp am fost mandra de acest statut de "femeie- caine", mai ales ca eu, il consideram ideal pentru orice barbat. Ce greseala! Barbatilor le plac "pisicile"! "Miorlaitele" cum le numesc eu (cand sunt frustrata). Cu ele pare mai simplu: sunt viclene, iti dau senzatia ca nu te contrazic niciodata, sunt sensibile si vulnerabile (cand e nevoie), iar el, dragul de el, barbatul, simte brusc nevoia sa le ocroteasca! Culmea e ca "femeia- pisica" e de zece ori mai puternica decat "femeia- caine", dar fiind o mai buna " cersetoare", primeste mai multa atentie… Mult timp, am fost frustrata! Rau! Ma incapatanam teribil sa mor cu adevarul si sinceritatea in brate! Ce folos? "Pisicile" castigau teren... Ei si-atunci am hotarat sa ma "pisicesc" si eu. Am inceput cu exteriorul caci in interior, tot "caine" am ramas. Si asa mi-am achizitionat niste fundite foarte "dulci" (sa ti se aplece si alta nu), foarte simpatice, pe care mi le prind "fermecos" in par, zambesc mult si foarte mult cand audienta cere. Nu vorbesc mai deloc ca sa nu obosesc si stau " metafizica" privind in gol, ca sa para ca sunt plina de ganduri si gata experimentul! Rezultatul? Toti barbatii sunt interesati de aceasta "eu" plina de mister, vor sa ma protejeze pentru ca li se pare ca sunt mica si neajutorata, vor sa ma ajute si imi ofera tot sprijinul lor. Pai si in cazul acesta nu e mai bine sa fim " femei- pisici"? Va zic eu, NU!