In ceea ce priveste viata noastra sexuala, perceptia realitatii (subiective) poate fi aceiasi, astfel pentru noi poate fi deosebit de important felul in care ne acceptam, pretuim si evaluam. Tendinta este de a mentine o impresie globala pozitiva despre sine, o stima de sine pozitiva.
Punand in relatie stima de sine, sexul si anxietatea de performanta... ne-ar fi util sa ne “regasim” pe noi insine (ca si raportare) in ecuatia: eu-stima de sine-sex.
Astfel, de preferat este ca in aceasta ecuatie, sa cunoastem cateva aspecte inainte de a identifica tipul de relatie existent si de raporturile dintre parti, aspecte precum:
* Care este parerea despre mine insumi dpdv sexual?
* Ce consider ca sunt capabil sau imi permit sa fac dpdv sexual?
* Care este insusirea sau competenta pe care ma bazez cand ma raportez la viata mea sexuala?
* Imi accept propria sexualitate, senzualitate?
* Care imi sunt nevoile in acest plan?
* Simt nevoia de a demonstra ceva dpdv sexual?
* Cat de mult conteaza pentru mine parerea celuilalt cand e vorba de viata mea sexuala sau propriul libidou etc?
Cand exista o inclinatie a balantei la una dintre extremele sus sau jos, pot exista repercursiuni si in planul intimitatii de cuplu, in relatia ta cu propriul sex versus intimitate sexuala in doi.
De pilda, a gandi in termeni negativi, exacerband si generalizand una sau mai multe experiente esuate ca fiind definitorii pt tine ca si placere sexuala sau "arta de a face sex", voluntar sau involuntar, cazi in cercul vicios al anxietatii de performanta de care am mai vorbit. Asta poate inseamna ca adesea nu va fi indeajuns fie ceea ce ai obtinut, fie celalalt ce simte sau ceea ce puteti obtine impreuna ca si "traire sexuala".
Cum delimitam acel spatiu de granita a diferitelor aspecte ale vietii noastre fie ea personala, sociala sau profesionala cand suntem prea critici sau "permisivi" cu noi sau cu ceilalti?
Cum putem face fata unui partener care "intotdeuna" a stiut mai bine decat noi ce ar trebui sa simtim sau cum ar trebui sa fie viata noastra sexuala, ce culmi ale placerii ar trebui atinse?
Cum ne protejam de capcana contabilizarii esecurilor sau reusitelor din nevoia confirmarii si reconfirmarii de sine?
Ne este utila acea contabilizare care ne creeaza acel de f scurta durata sentiment de implinire interioara de "acum am putut" sau "vezi ca pot"?
Tinta, scopul poate fi acela de armonizare a experientelor pozitive sau negative, de integrare a lor intr-o experienta (autentica) de viata in care sa ne surprindem nevoile de raportare si confirmare a stimei de sine pentru a reusi sa ne ajustam “imaginea” vazuta atat in “ochii nostri” (propria imagine de sine), cat si in oglinzile create in cei din jurul nostru (persoanele semnificative din viata noastra).
Fiecare dintre noi uneori parem a uita ca “puterea” pe care unii din jurul nostru par a o avea la un moment dat, este tocmai acea putere cu care noi, constient sau inconstient, ii inzestram sa o detina in ceea ce ne priveste. Acea sau acele persoane nu fac decat sa-si exercite drepturile pe care noi le atribuim fie ca asa ne-am obisnuit (educatia), fie din iubire (prea multa), fie din fuga de responsabilitate (cineva trebuie sa fie “vinovat” de ceea ce ni se intampla) etc. Fundalul poate fi unul variat, ceea ce conteaza este momentul de trezire si ceea ce alegem sa facem cu viata noastra (fie ea sociala, familiala sau de cuplu).
Exista uneori o tendinta de a suprapune acea imagine general valabila cu cea specifica, intima noua. Sa ne amintim maniera in care alegem sa ne dezvaluim celor din jurul nostru! Chiar putem incepe cu noi insine! Descoperim astfel diferite grade de transparenta si in acelasi timp diferite fatete pe care alegem sa le aratam sau ne dorim sa fie vazute de catre cei din jur.
Revenind la relatia stima de sine si sex, interesant este impactul stimei de sine in alegerea partenerului de viata/ de cuplu, cu implicatii directe in tipul de relatie pe care il poti stabili sau il accepti (in relatie cu celalalt).
In cazul unei stime de sine scazute de exemplu, tendinta va fi:
* sa accepte “regulile” celuilalt (si asta pentru ca celalalt “stie mai bine pentru amandoi”) prin infranarea propriilor dorinte, fantezii si imprumutarea dorintelor si fanteziilor celuilalt (surogate ale propriei placeri)
* sa explice si sa-si asume/ atribuie mai usor evenimentele negative (esec, act ratat, lipsa de orgasm, impotenta etc) prin invocarea unor cauze interne,
* sa-si asume intr-o mai mica masura vreun risc ( iesirea dintr-o relatie de cuplu nereusita, solutionarea unei situatii conflictuale, abuz, violenta etc), beneficiind de resurse putine de autoprotectie etc.
Fluctuatiile de libidou
Placerea sexuala
