Ne-am intalnit intamplator in fata unui magazin.Eu dadeam sa intru,ea tocmai iesea.''Buna ziua doamna Maria,ce mai faceti,acum lucrati aici?''
A dat din cap cu tristete si mi-a spus:''as vrea eu,dar ei nu ma vor!''Am renuntat sa mai intru,am luat-o de brat si ne-am indreptat spre o banca din fata unui bloc de peste drum. O stiam de mult timp,lucrase la un magazin de lenjerie intima tocmai din buricul Bucurestiului.E drept, ca asta se petrecea prin anii 80!
Devenise magazinul meu preferat pentru simplul motiv ca aceasta doamna ma servise impecabil, cu o solicitudine ce nu intalnisem decat in magazinele din Ardeal. Stia sa te faca sa te simti important si sa-ti recomande cu mult profesionalism exact ce te avantaja,incat era imposibil sa nu cumperi ceva,macar un chilot sau un dres.O privesc admirativ.Anii trecusera peste ea cu mila,arata foarte bine,imbracata cochet,zvelta,cu aceeasi distinctie in tinuta. Daca n-ar fi fost zambetul acela amar,in coltul buzelor nu i-ai fi dat 55 ani (pe parcursul discutiei am aflat ca-i implinise in iarna). De doi ani, nu mai avea serviciu,magazinul se inchisese din cauza chiriei prea mari. A mai avut pe ici pe colo de munca,sezoniera, la negru, pe la buticuturile acelea de tabla ascunse printre blocuri. Am intrebat-o totusi de ce nu a reusit sa se angajeze. A zambit si mi-a spus:''draga mea sunt expirata,ei cauta numai prospaturi!'' Simteam cum revolta ma inabusa. Cum este posibil sa respingi un om fara sa ai macar curiozitatea sa afli ce stie,ce este capabil sa faca? Pe criteriu de varsta? Doamne, ce vremuri scarboase traim! Este de preferat una care sta cu telefonul la ureche si ignora clientul sau in cel mai fericit caz pune intrebarea cretina:''va pot ajuta cu ceva?'' de parca omul respectiv ar fi handicapat loco-motor? Habar nu aveau ei,patronasii acestia cu aere de Donald Trump,ce pierd,refuzand sa o angajeze pe doamna Maria!
Ma rog,poate ca ei vor sa castige si in pat si la raft,asa ca angajatele trebuie sa ''presteze'' peste tot pentru salariul primit,nu?
I-am promis ca o sa vorbesc cu o prietena care are o florarie si poate ii gasim ceva. I-am vazut chipul frumos,inca proaspat, luminandu-se la gandul ca exista o speranta.Ne-am despartit hotarate sa ne revedem. Stiu ca azi prietena mea a sunat-o si i-a spus ca de luni incepe munca. Dragi patroni din Romania,mai puneti si voi mana pe carte si mai cititi ce implica sa fii patron, este si asta o arta,daca vrei sa te bucuri pe termen de lung de prosperitate trebuie sa ai profesionisti pe langa tine,nu sani sau poponeturi apetisante!Daca vrei sa te bucuri doar de domnisoare nurlii,iti recomand sa faci mai bine o vizita la salonul de masaj erotic din coltul strazii.Hai nu te zgarci,doar esti patron ce naiba!
Eu ii vreau,ei nu ma vor!
Tag-uri:
job, patroni, varsta
loading...
Poveste de adormit parintii
Articolul următor
Tu ai o Raluca?
