A fost odata si o sa mai fie,un Fat-Frumos si o Ileana Cosanzeana,care se placura si zi de vara pana-n seara o si pusera de nunta.D-zeu ii binecuvanta cu o mandrete de fata pe care o rasfatara si-i dadura cate in luna si stele. Fata crescu in huzur si lenevie si toti din micul regat ii faceau toate poftele caci era frumoasa asa ca incepura flacaii sa-i dea tarcoale,pana cand se ivi un zmeu mai paraleu si lua fata si si-o facu nevasta pret de cateva zile.Se duse veste in tot regatul,ba chiar si pe la vecini si uite ca asa se facu ca fata prinse gustul sa tot fie nevasta cu ziua,pardon cu noaptea, pe la unul,pe la altul.Dar cum sa nu-i placa?Ba chiar i-a placut mai mult decat sa toarca,sa coasa sau sa buchiseasca in carti. Parintii ei deveneau tot mai abatuti caci o vedeau asa lenesa si umblareata, iar bucuria se stingea ca opaitul in bataia vantului,cu fiecare necaz pricinuit de copila lor cea fara minte .Iata insa ca intr-o zi,fata se satura sa se tot prefaca ca ar avea de gand sa se cuminteasca si se duse la parinti sa le spuna ca pleaca in lume sa-si gaseasca norocul.Ei se invoira bucurosi nevoie mare ca odorul lor o sa apuce drumul cel bun.Vreme multa tot strabatu ea regatele din jur,unul dupa altul, trimitand epistole in care le istorisea parintilor cat de bine este acolo,ca printi bogati roiesc in jurul ei,ba chiar ca ar fi mare dregatoare la palatul cel din Regatul de Apus,unde era platita cu pungi doldora de galbeni. Bietii parinti,erau tare mandrii de fata lor si se faloseau peste tot cu ispravile ei.Nu incalec pe o sa,caci nu stiu finalul povestii.
Tot ce va pot spune este ca fata,nu era nici curtata de printi ci doar de negustori de placeri,nici nu lucra la palat ci colinda targurile in cautare de mustterii iar pungile cu galbeni nu erau capatate ca simbrie, ci ca rasplata pentru stinsul poftele celor care doreau sa se bucure de nurii ei.
Noapte buna,parinti!
Poveste de adormit parintii
Tag-uri:
fata, parinti, poveste
loading...
A căzut un măr
Articolul următor
Eu ii vreau,ei nu ma vor!
