Dupa trei zile de training, accept invitatia unui rebel amic de-al meu la cina. Ca de fiecare alta data, isi face intrarea grandioasa pentru a-si lasa amprenta asupra localului si a chelnerilor ce urmau sa ne serveasca. Il cunosteam de ceva timp, asa ca eram obisnuita cu extravagantele sale comportamentale.
Ei bine, dupa ce si-a facut numarul, am indraznit sa il intreb:
- Ai terminat?
- Nicidecum, de-abia am inceput spectacolul, meseria imi cere pana si in timpul liber sa ma antrenez, iar ceea ce iti voi spune te va soca la fel de mult cum o va soca si pe prietena mea. Esti prima care afla ce am de gand sa fac, asa ca va trebui sa ai un pic de rabdare cu mine, pana imi fac curaj sa te informez asupra manevrei mele.
- Sunt numai urechi, ii spun eu, intrandu-mi in rol, pentru ca si asa ne comportam ca doi spioni, dintr-un comedie americana prost regizata cu replica previzibile.
- Te-ai inselat in privinta mea, imi spune el cu un accent usor sictirit, lasandu-se pe spate si ridicandu-si spranceana intr-un mod ridicol de evident.
- Serios? In ce privinta indraznesc a intreb?
- Cred ca nu o iubesc.
- Atunci nu m-am inselat, ii raspund eu pufnind in ras.
- Ba nu, tu ai spus ca voi ajunge sa o iubesc.
- Despre cine vorbim noi acum, despre Lorena, prietena ta?
- Ooooh, nicidecum! Despre masina pe care mi-a daruit-o !!!
- Aaaam inteles. Era ridicola conversatia noastra, dar amuzanta, fiecare interpreta un rol amuzant, iar schimbul de replici era pe masura. Stiam ca urmeaza sa ma uimeasca si de aceasta data cu vreo ilara intamplare prin care a trecut, asteptam doar sa mi-o relateze.
- Esti curioasa, nu?
- Evident, ca de fiecare data, astept patania ta ca sa imi pot descreti fruntea.
Sta un pic, isi aprinde o tigara, pufaie din ea cu migala, soarbe din paharul de whisky si se uita lung la mine. Credeam ca e unul din momentele in care vrea sa para interesant, dar spre marea mea surprindere, devine serios si imi marturiseste:
- Cred ca voi face ceva urat si rau. Nu am mai spus nimanui, cred in obiectivitatea si maturitatea ta, asa ca iti spun ce vreau sa fac.
- Bine, te ascult. Mi se parea bizar seriozitatea tatuata, dintr-o data pe fata lui, dar nu aveam sa il las de izbeliste, doar pentru ca incerca sa isi puna inima pe tava in fata mea.
- Relatia mea cu Lorena ajunge martia aceasta la cota maxima atinsa de mine vreodata, adica patru luni. Stii ca eu niciodata nu am fost cu minte cand venea vorba de fete. Ei bine, cred ca nici de data aceasta nu va fi diferit. Mi-au facut oferta cei din Milano, de la headquartes, la care iti spusesem ca am aplicat acum cateva luni.
- Asta e super. Ma bucur pentru tine! Este ceea ce ai vrut si din cum vad expresia fetei tale, este si o oferta foarte buna.
- Da, este. Imi ofera un apartament in centru, masina lor de serviciu si un salariu de 3000 de euro. Spune-mi tu daca e buna, eu nu sunt prea convins, tragand un zambet smecher.
- E foarte bine, stii si tu asta, ceea ce eu nu inteleg, este de ce nu esti incantat.
- Sunt! Sunt foarte incantat! Voi fi si mai aproape de sora-mea, deci totul e foarte bine. Maine plec.
- Poftim !?!
- Pai de ce crezi ca am insistat sa ne vedem.
- Si Lorena?
- Am rugat-o sa ma duca maine la aeroport.
- Nu, adica ea cum a reactionat?
- Pai nu i-am spus.
Nu am avut cuvinte in momentul acela. Am ramas in continuare socata pentru cateva momente.
- Cum adica nu i-ai spus? Evidenta replica.
- Simplu. Ce vroiai sa fac, relatie serioasa cu ea nu am, stii ca am inselat-o, de iubit nu o iubesc, iar realtie la o distanta atat de mare nu voi avea. Poate sa vina sa ma viziteze daca vrea, loc in patul meu pentru ea va fi tot timpul, he he he.
- Esti un cretin. De ce mi-ai spus asta acum? Preseupun ca stii care este parerea mea. Cum de te-ai gandit tu la planul asta atat de elaborate? Ce ti-a venit? Adica tu nu i-ai spus ca ai aplicat pentru o slujba si nici ca ai primit-o si totusi ea maine te duce la aeroport. I-ai spus unde pleci?
- Nu, ii voi spune maine tot. Si ce vroiai sa fac? Cum vroiai sa reactionez? Stii ca aici nu mi-a placut de nimeni, cred ca tu esti singura fata cu care vorbesc serios.
Nu mai puteam spune nimic, facuse el multe prostii, dar nu credeam ca va fi in stare chiar de o asemenea magarie.
Ma intorc acasa, iar dupa vreo doua, trei zile primesc un telefon cu numar strain. “Ghici ce?” ma intreaba o voce vesela. “Ai baut o cafea cu Dolce & Gabanna.” “Bine si tu, cu ei ma vad deseara la un after party.” Radem amadoi si imi povesteste el cum e cu apartamentul, serviciul, oamenii, etc. Dupa mai multe minute de informare asupra noii locatii, il intreb eu: “Si cum a fost faza de la aeroport?” “Cum sa fie? Seaca. Eram la check in, i-am dat cheile de la masina, am pupat-o si i-am spus . A reactionat la fel ca tine, socata, dupa mi-a tras o palma si a inceput sa urle la mine, dar i-am spus ca nu am timp de drame.” “Mi-e mila de biata fata, nu este normal, nu ai fost si foarte greu vei ajunge un om intreg la minte, dar asa ceva, mi se pare prea urat sa faci. Imi pare rau pentru fata, nu cred ca merita asta. Ai sunat-o?” “Nu.” “De ce?” “Pentru ca nu as avea ce sa ii spun, de aia! Hai ca am o intalnire, mai vorbim, stii asta. Te astept la mine oricand, oricum, hainele sunt optionale ha ha ha”, imi raspunde el razanad.“Da, da, da, continua sa te amagesti.”
- Adelina -
Nota Feminis.ro: Acest material apartine unei cititoare Feminis.ro, trimis pe adresa de email [email protected]
pentru publicarea lui in “Jurnalul de cititoare”
pentru publicarea lui in “Jurnalul de cititoare”
Povestea ta de dragoste, drama ta sau modul in care ai reflectat la viata pornind de la o intamplare devin pentru noi adevarate pastile de inspiratie. Pune si tu o fila de poveste in “Jurnalul de cititoare” si trimite-ne randurile tale prin e-mail la adresa [email protected]
* Redactia Feminis.ro isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia Feminis.ro isi rezerva dreptul de a edita, transforma si sterge comentariile postate de cititori in cazul in care nu sunt respectate conditiile de etica.
"Regizorul" vietii mele
Mi-am inselat sotul. Acum ce fac?
