Înclinaţia naturală a unui părinte este aceea de a-şi proteja copilul chiar şi de realităţile vieţii de zi cu zi. Dar un expert spune că, pe măsură ce părinţii vorbesc mai devreme cu micuţii lor despre moarte (şi chiar ar trebui să îi invite pe copii să ia parte la un priveghi sau la o ceremonie tradiţională de înmormântare), cu atât mai mult cei mici vor putea să accepte moartea ca fiind o parte naturală din ciclul vieţii.
În plus, în urma unei discuţii cu copilul despre moarte, cel mic va fi mai puţin înclinat să îşi folosească imaginaţia - şi aşa destul de bogată - pentru a umple golurile pe care părinţii nu le acoperă când e vorba de acest subiect delicat.
Însă nu trebuie să îi subestimăm pe fiii sau fiicele noastre. Copiii pot să prindă din mers durerea noastră şi o pot observa, chiar dacă cei mici nu sunt capabili să înţeleagă cauza principală a durerii sau să proceseze complexitatea emoţiilor noastre, atunci când cineva apropiat de noi moare.
Chiar şi copiii non-verbali (micuţii care deşi au o vârstă înaintată, nu vorbesc - de exemplu, copiii cu autism) vor înţelege dacă mătuşa lor, bunica sau verişoara nu mai este prin preajmă, spune Kathy Walsh, fondatoarea proiectului Peace Place for Kids şi autoarea unei serii de cărţi de meditaţie pentru copii, intitulată Joyohboy. Ea subliniază că este important ca noi, părinţii, să nu încercăm să ascundem adevărul de copiii noştri.
"Eu cred că până şi copiii mici, precum cei de vârstă preşcolară, nu ar trebui să fie protejaţi de ideea de moarte. Atunci când există un deces în familie, toată lumea simte tragedia, inclusiv copiii. Ei ştiu că s-a întâmplat ceva atunci când toată familia s-a îmbrăcat în negru pentru a participa la o înmormântare", spune Kathy Walsh, citată de sheknows.com.
"Copiii îi vor vedea pe cei dragi în doliu şi îi vor vedea plângând, iar dacă tu ascunzi asta de micuţi, ei vor avea multe întrebări. Dacă le ascunzi ce înseamnă moartea, o consecinţă ar fi că micuţii tăi vor deveni confuzi şi speriaţi. Dacă cei mici se confruntă cu experienţa morţii de la o vârstă fragedă, este în regulă", mai spune autoarea Kathy Walsh.
Primele discuţii despre moarte
Atunci când un copil este foarte mic, primele discuţii despre moarte se pot concentra în jurul animalelor din sălbăticie, iar acest dialog îi va face pe cei mici să se obişnuiască cu ideea că toate fiinţele din lumea aceasta se nasc, trăiesc şi mor şi că nu este nimic nenatural cu privire la acest aspect al morţii.
Întrucât copiii sunt observatori extrem de buni, dar de cele mai multe ori le lipsesc abilităţile de comunicare menite să îi ajute să îşi exprime sentimentele, Kathy Walsh încurajează părinţii să vorbească ddespre ceea ce se întâmplă în familie, astfel încât copiii să nu îşi creeze propriile scenarii despre moarte, lucru care este adeseori mult mai rău.
În primul şi în primul rând, rezistă tentaţiei de a fi părintele protector şi de a le spune copiilor că nu trebuie să îşi facă griji în legătură cu moartea. Şi nu fi tentată să le spui ceva de genul "Îţi voi vorbi despre asta atunci când o să mai creşti". Kathy Walsh spune că aceste strategii greşite din start nu vor face decât să provoace confuzie şi îngrijorare.
"Nu este de dorit să ascunzi subiectul "moarte" de copiii tăi, dar totodată nu vrei să ai o atitudine care îl confruntă pe cel mic şi să îl sperii. O modalitate foarte bună pentru a începe conversaţia este să citiţi împreună cărţi care abordează subiectul legat de moarte.", mai sugerează Kathy Walsh.
Strategii care îi ajută pe cei mici să îşi amintească de o persoană decedată
Kathy Walsh le recomandă părinţilor să îi înveţe pe copii să închidă ochii, să îşi imagineze cum arată inima lor şi să trimită astfel inima lor în direcţia persoanei care a trecut în nefiinţă. O altă idee este să faci următorul lucru: să plantezi ceva în grădină, cum ar fi bulbii unei flori sau un copac, iar în fiecare an, pe măsură ce floarea sau copacul creşte şi înfloreşte, copiii tăi să îşi poată aminti de bunica lor, de mătuşa lor sau de orice altă persoană din familie care a murit.
De la ce vârstă poţi să iei copilul la înmormântări
Nu eşti sigură dacă fiul sau fiica ta de 6 ani este pregătit/ă să participe la înmormântarea unei persoane iubite? Este decizia ta, ca părinte, şi tu hotărăşti ce veţi face mai departe, în funcţie de cât de pregătit din punct de vedere emoţional simţi că este copilul tău.
Dar Kathy Walsh spune că nu există nicio vârstă perfectă sau adecvată la care să aduci un copil la o înmormântare sau la un priveghi. Dar faptul că cel mic îi poate observa pe adulţi (poate vedea cum cei mari îşi exprimă emoţiile într-o manieră sănătoasă) poate reprezenta unul dintre cele mai bune momente din care copilul tău chiar învaţă ceva.
Dacă copilul tău maii mare realizează brusc că el sau ea va muri într-o bună zi, încearcă să nu exagerezi, să nu îl minţi sau să nu încerci să îi oferi alinare.
Îţi săruţi copilul pe BUZE? Adevărul DUR despre acest gest aparent banal
Andreea Marin, gânduri din New York: "Aş fi vrut ca mama să ştie că ea şi fetiţa mea sunt..."
