Iată de ce sentimentul de îndrăgosteală pălește cu timpul și cum să-ți salvezi relația când hormonii nu mai funcționează.
1. Euforia dragostei
Oamenii de știință consideră că euforia este legată de pasiune și are foarte multe în comun cu dependența de droguri. Aceasta este o concluzie făcută de neurocercetătorii Andreas Bartels și Semir Zeki de la University College London.
Acest efect apare din cauza faptului că glanda adrenală din creier produce noradrenalină, același hormon rezultat în urma unei doze de cocaină sau heroină. O persoană îndrăgostită simte nevoie să-și vadă partenerul din ce în ce mai mult, deoarece vrea să simtă euforia respectivă.
2. Când ne îndrăgostim se produc mai mulți hormoni în organism
Când ne îndrăgostim au loc în organism mai multe efecte chimice, care ne fac să nu mai observăm defectele partenerului. De asemenea, simțim că viața noastră este minunată doar alături de cel iubit și apare dependența emoțională și toate acestea din cauza hormonilor.
- Oxitocina - este responsabilă de atașamentul emoțional și contribuie la conexiunea dintre parteneri. Dacă hipotalamusul produce suficientă oxitocină, nivelul stresului scade și dorințele devin mai intense.
- Vasopresina - este responsabilă de fidelitate și dorința de a avea grijă unul de celălalt. Împreună cu oxitocina, creează atașamentul emoțional.
- Dopamina - este hormonul plăcerii și contribuie la sentimentele plăcute. Acest hormon ne face să ne simțim euforici și este produs într-o cantitate foarte mare când mâncăm sau facem dragoste.
- Serotonina - este responsabilă de abilitatea de a simți plăcere, ne înveselește și îmbunătățește calitatea vieții sexuale.
- Cortisolul - este hormonul stresului și potrivit anumitor cercetători, nivelul său este foarte ridicat la începutul oricărei relații.
- Feromonii - sunt responsabili de intensitatea dragostei și sunt produși de glandele sudoripare, motiv pentru care influențează receptorii olfactivi.
Acest mix de hormoni cauzează reacții precum transpirație în exces, bătăi rapide de inimă, dilatarea pupilelor, dereglări de somn și pierderea poftei de mâncare.
3. De ce nu poate dura pentru totdeauna sentimentul de „îndrăgosteală”
Regulile biologice sunt stricte, iar senzația resimțită la începutul unei relații durează pentru maximum 3 ani.
De-a lungul evoluției, oamenii și-au exprimat nevoia dragostei și ar fi fost greu pentru strămoșii noștri să aibă grijă de copiii lor, să găsească hrană și să se protejeze dacă ar fi fost singuri. Iubirea a ajutat cuplurile să rămână împreună de dragul supraviețuirii, dar pe măsură ce progeniturile creșteau, sentimentele se transformau.
În mai puțin de trei ani, terminațiile nervoase devin aproape insensibile la producerea acestor hormoni, care sunt produși într-o cantitate din ce în ce mai mică. Funcțiile creierului se stabilizează și acesta începe să lucreze în mod normal, iar hormonii nu mai stimulează în aceeași măsură atașamentul emoțional.
4. Condamnarea relațiilor
Perioada îndrăgostirii este stresantă pentru organism și un ritm liniștit este mai benefic pe termen lung, iar dragostea adevărată începe de fapt după ce nu mai acționează hormonii.
Cercetătorii au descoperit că atașamentul care ne face să trăim alături de partenerii noștri pe o perioadă mai lungă este în mod direct în strânsă legătură mai ales cu oxitocina și vasopresina, care cresc când oamenii se îmbrățișează, se sărută, fac sex sau doar vorbesc.
Așadar, atingerile și gesturile romantice sunt cel mai bun mod de a menține pe termen îndelungat o relație. În plus, de mare ajutor sunt ascultatul, recunoștința, compromisul, depășirea problemelor, avansarea și dezvoltarea împreună.
8 adevăruri pe care orice cuplu ar trebui să le știe ca să facă relația să dureze mai mult
6 semne care te ajută să recunoşti o relaţie toxică încă de la început
