Daca barbatii ar avea ciclu

Am auzit pe cineva afirmand despre sot “e la ciclu”. De fapt, voia sa spuna ca se poarta ciudat, ca e nervos, tranteste si se rasteste la ea si la copii. Parea ceva ciclic, o stare care disparea si aparea cu un oarecare ritm, de ii venise ei ideea sa o compare cu starea de nervozitatea a femeii de dinainte si din timpul perioadei de ciclu. Dar poate ca ei nu sangereaza, precum femeile, insa au dreptul, la fel ca ele, sa fie “la ciclu”. Adica nervosi, ciufuti, de nebagat in seama.

Ne asteptam de la ei sa ne inteleaga in permanenta, de ce nu, chiar sa ne ghiceasca gandurile si trairile, starile, sa fie mereu acolo, saritori, atenti, rabdatori. Si in felul lor sunt. Atunci cand pot si cat timp pot. Dar nu le putem cere imposibilul. Sunt si ei tot oameni, au si ei problemele lor carora nu le dau de cap, intrebarile si temerile lor, starile lor proaste. Nu cred ca e neaparata nevoie sa fii la ciclu pentru a fi nervos. Sau invers. Una nu implica neaparat pe cealalta. Atata doar ca merg uneori impreuna.

Cum fac femeile cand sunt la ciclu cam asa fac si ei, chiar daca nu au unul. Si pot avea chiar si stari periodice de nervozitate si anxietate, manifestate prin nervi, ton ridicat, trantit de usi etc. Ele sunt ciufute, lipsite de rabdare si intelegere, nervoase, agasate, le sare tandara din orice, nu te mai intelegi cu ele. Mai bine le lasi in pace. Le vezi cum le “joaca hormonii in cap”. Probabil ca si in cazul lor se intampla cam la fel, numai ca hormonii poarta alta denumire.

De la o femeie nu te astepti sa se calmeze, sa ii treaca, decat dupa ce ii trece ciclul. E saptamana aia din luna in care o ia razna si pace. N-ai ce sa ii faci. E ca o furtuna care se dezlantuie si zapaceste totul in calea ei. Dupa care se opreste brusc si iese soarele pe fata ei. E calda, zambitoare, bine dispusa si…epuizata. Cred si eu! Dupa atata consum de energie (aiurea!).

Ei bine, lor le cerem sa se calmeze, iar asta imediat. Ca doar ei n-au ciclu! Deci n-au nicio scuza. Oare asa sa fie? Nu detaliul cu ciclul, ci cu scuza. Femeile fac un sport din asta ca n-au incotro, dar barbatii ar face bine sa incerce sa se controleze. Nu de alta, dar ei sunt asa, mai mari de felul lor, mai puternici si mai de speriat. Ce se intampla daca de la nervi si ton ridicat, de la trantit de usi vor trece la impartit palme si pumni? N-ar mai avea absolut nicio scuza atunci. Si niciun om de stiinta nu le-ar mai putea gasi una sau da dreptate.

Il aude cum suduie, tranteste, bufneste si ea si copiii fug din calea lui. Se ascunde fiecare pe unde poate sau se inghesuie toti intr-o singura camera in speranta ca o sa ii ocoleasca. Macar de data asta. Il lasa in pace sa isi verse naduful, sa strige tot ce are de strigat, sa reproseze tot ce are de reprosat. Chiar daca o face mobilelor din casa sau usilor inchise. El stie ca ea si copiii sunt in spatele usii si il aud. E ca o mica teroare trecatoare de care nimeni n-are nevoie dar nici n-are cum sa scapte. Copiii or sa se faca mari intr-un final si or sa plece la casa lor. Va ramane doar ea, care probabil la vremea aceea nu va mai avea nici ciclu. Dar poate va avea si mai multa rabdare si intelegere cu el. Sau, cine stie, poate intr-un final ii va trece si lui definitiv…ciclul.