Cum să NU te comporţi dacă vrei să ai succes

Societatea condamnă atitudinea pe care femeile o au una faţă de cealaltă, iar competitivitatea este văzută ca fiind un rezultat al lipsei de încredere în sine, întrucât de aici ia naştere dispreţul.

E natural să existe o competiţie, din motive evoluţioniste, pentru a atrage cei mai buni parteneri, chiar dacă societatea condamnă acest comportament ca fiind nepotrivit pentru o femeie.

Ce se întâmplă, însă, când societatea îţi spune că nu se cuvine să intri în competiţie, dar instinctele îţi spun că tocmai asta ar trebui să faci?

Bărbaţii se întrec de mici, dar nu îi ia nimeni la rost pentru asta. Comportamentul lor este privit ca fiind firesc, acestea fiind aşteptările societăţii de la un bărbat. Un studiu realizat de James Mahalik în cadrul Boston College a scos la iveală ce înseamnă idealul feminin şi masculin.

Pentru bărbaţi, "statutul" şi "capacitatea de a-şi controla emoţiile" erau predominante. Pentru femei, cuvintele cheie au fost "drăguţă" şi "modestă". Astfel societatea se aşteaptă ca bărbaţii să urmărească obţinerea unui statut, fără să îşi arate slăbiciunile, în timp ce aşteptările în ceea ce priveşte femeia se reduc la faptul că aceasta ar trebui să "se comporte ca o doamnă", adică să fie drăguţă şi politicoasă. Pe scurt, o femeie nu are voie "să facă valuri".

Astfel se explică atitudinea pasiv-agresivă a femeilor faţă de "concurenţă". Femeia trebuie să pară politicoasă şi să joace conform regulilor, să zâmbească timid şi să stea în banca ei, scriu cei de la bigthink.com.

Însă cum pot fi aceste aşteptări realiste când şi femeile sunt într-o continuă competiţie pentru un partener sau pentru un job potrivit? Încercarea de a te conforma stereotipurilor de gen poate fi dificilă, stresantă şi uneori poate cauza daune majore celor care nu se integrează perfect. Atât femeile, cât şi bărbaţii, au de suferit atunci când li se impune să acţioneze într-un fel nefiresc.

Şi femeile au nevoie să fie competitive pentru a avea succes, dar nu într-o manieră pasiv-agresivă, aşa cum a rezultat în urma constrângerilor societăţii şi nici într-una similară cu cea a bărbaţilor. Motivul pentru care femeile sunt atât de agresive una cu cealaltă este unul pe cât de simplu, pe atât de dureros. Este consecinţa faptului că li s-a spus, încă de când erau mici, că ceea ce simt nu este conform cu aşteptările celor din jur.

Este o iluzie socială profundă, conform căreia este de aşteptat ca femeile să bune, blânde, să fie aranjate şi parfumate, să se conformeze şi să plece capul în faţa autorităţii.

Este pe atât de nedrept pe cât este să crezi cu adevărat că bărbaţii nu au emoţii şi să le sădeşti în minte că latura profesională este singura care contează.

Lumea este competitivă, rasa umană este competitivă. Trebuie să fie, conform legilor naturale. Şi cu cât renunţăm mai repede, ca societate, la nenumăratele formulări care încep cu "trebuie", cu atât mai rapid vom putea da naştere unui spirit de competiţie mai transparent şi mai sănătos. Şi pentru ca asta să se întâmple, trebuie schimbată, printre altele, definiţia expresiei "să te comporţi ca o doamnă".