Într-un interviu acordat Agerpres, Nadia Comăneci a mărturisit că, în fiecare an, pe 18 iulie, se gândește la fetița de 14 ani care a plecat la Montreal fără să știe că urma să scrie istorie.
„Pe 18 iulie, în fiecare an, mă gândesc și am în minte imaginea fetiței de 14 ani, imaginea Nadiei de 14 ani, cea care practica deja gimnastica de 8 ani și care a mers cu curaj la acele Jocuri Olimpice, fără să știe exact ce se va întâmpla acolo. A mers cu încredere, după multe ore de muncă, dorindu-și ca, împreună cu echipa, să-și arate valoarea. Pe atunci nu exista social media, nimeni nu știa cum se pregăteau sau cât de pregătite erau adversarele noastre. La asta mă gândesc. Fetița aceea s-a descurcat și a navigat prin viață, trecând prin momente bune și mai puțin bune, dar a reușit”.
Nadia Comăneci a povestit că nici măcar nu s-a uitat imediat la tabela de marcaj după exercițiul de la paralele. A observat afișajul abia după ce a auzit reacția publicului, iar în acel moment nu a înțeles pe deplin ce se întâmplase, potrivit Click.ro.
„În primul rând, nici nu știu dacă m-am uitat la tabelă imediat, pentru că de obicei nu mă uitam la note. Eram ultima gimnastă din echipa României care concura și mă gândeam deja cu emoție la următorul aparat, bârna, care era mult mai periculos ca idee în comparație cu paralelele. Știu doar că m-am întors să mă uit la tabelă după ce am auzit foarte mult zgomot în sală și nu înțelegeam de ce. Mi-am dat seama de 1.00, dar începuse deja marșul pentru schimbarea aparatelor.
Deci nu mi-am dat seama de ce am făcut. Nu am realizat imediat ce am făcut. Nu m-am temut că greșisem, mă așteptam să primesc un 9.90 sau un 9.95, dar în niciun caz nu m-am gândit la nota 10”.
Întrebată dacă succesul de la Montreal a schimbat-o ca om, Nadia Comăneci a spus că performanța i-a demonstrat doar că își poate depăși propriile limite.
