Cum ii explicam copilului nostru ca va avea un fratior

Se spune ca un copil simte chiar dinainte ca mama sa fie sigura ca este insarcinata. si aceasta mai ales atunci cand copilul este foarte mic. Brusc el devine gelos, cere mai multa atentie, plange mai des, nu-l mai multumesc gesturile care inainte ii aduceau alinare. Gelozia unui copil in legatura cu "noul venit" nu apare doar dupa nasterea acestuia, ci, pentru parinti si pentru psihologi, este vizibila chiar din timpul sarcinii. Asa ca este cel mai potrivit sa i se vorbeasca micutului despre aceasta "schimbare" ce va surveni in familia sa: Cum? Cand? In ce fel? Cu cat ii explicam copilului mai devreme cu atat mai bine, pentru ca va avea timp sa se obisnuiasca cu ideea si sa inteleaga pe indelete ceea ce se intampla. De asemenea trebuie sa fim cat mai expliciti pentru a ne asigura ca intelege.

Secolul XXI ne ofera o multime de posibilitati: de la atlasuri de anatomie, pana la carticele scrise de specialisti. Nu este nevoie sa-i dam copilului nostru lectii de anatomie, insa ii putem explica despre nasterea unui copil ca samanta a iubirii dintre mami si tati, care creste in burtica mamei unde este cald si bine, iar atunci cand devine suficient de mare si nu mai are loc iese afara si devine omulet. Evident ca majoritatea vor sa stie cum vine pe lume copilasul atunci cand este prea mare. Cand apare si aceasta intrebare, putem recurge la doua explicatii, fie ca doctorul taie burtica mamei ca vanatorul din Scufita Rosie pentru a le scoate afara pe fetita si pe bunicuta, fie apelam la explicatia care face referire la magie. Pentru copii magia este intotdeauna asociata cu ceva bun si placut.

Dupa ce i-am explicat cum vine pe lume un copil (povestea berzei care "lasa copiii pe prag" nu reuseste decat sa ii induca in eroare si sa le creeze si mai multa confuzie) urmeaza sa le vorbim despre fratiorul sau surioara care vor veni in curand. Ii vom explica ca, desi mami si tati vor avea grija si de noul bebelus, va ramane in continuare copilul lor, miracolul lor, primul venit. Este foarte important sa-l asiguram ca va avea in continuare toata dragostea si atentia noastra, ca-l vom iubi la fel de mult ca inainte, insa, din cand in cand, ne vom ocupa si de bebe. Ii vom spune ca va avea el/ ea insusi un rol foarte important in cresterea micutului, "pentru ca este mare si ne va fi de un mare ajutor". Asa, se va simti important si motivat.

Dupa nasterea "noului venit" este foarte important ca parintii sa-si gaseasca alternativ timp pe care sa il petreaca cu cel mai mare, facand aceleasi lucruri pe care le faceau si inaintea celei de-a doua nasteri, citind povesti, mergand la plimbare, jucandu-se doar cu el. Dar, treptat, va fi inclus si bebelusul in aceste activitati: mamica il va imbaia pe bebe, iar tatal pe cel mai mare, vom citi o poveste pentru amandoi copiii. Iar la momente precum alaptatul sau schimbatul bebelusului, il vom lasa sa asiste si pe cel mai mare, ca sa nu aiba sentimentul ca este exlus. De fapt aceasta este cheia: sa nu se simta exclus sau sa nu se simta mai putin iubit. Oricum sentimentele acestea vor exista din partea lui, dar vom incerca sa fim cat mai corecti, sa nu il "favorizam" pe bebelus in detrimentul celui mai mare. Un alt lucru foarte placut pentru cel mai mare - daca varsta si intelegerea i-o permit - este sa-l implicam in alegerea numelui si a obiectelor viitorului sau fratior sau surioara.

Oricum, nu incerca sa ii ascunzi copilului tau iminenta imbogatirii familiei. El sesizeaza modificarile trupului si atitudinii mamei si simte ca este pe cale sa se intample ceva. Vorbiti-i desprea aceasta ca unui adult, adaugand in discursul dumneavoastra un pic de "magie". Ajutati-l sa-si iubeasca fratiorul sau surioara inca dinaintea nasterii acestuia si sa simta venirea lui/ ei ca pe un eveniment pozitiv, cu nerabdare, nu ca pe o pierdere.

Adina Alexandrescu

Psiholog CPAP