Ai curaj sa devii o mamica-antreprenor?

“Dupa ce am nascut-o pe Ilinca, acum un an si o luna, nimic nu mi s-a mai parut imposibil. Daca eu am fost in stare sa duc pana la capat un proiect atat de compex, cu ‘milestone-uri’ clare, ‘dead-line’ precis, sa fac fata depasirilor de buget si situatiilor neprevazute si riscante, inseamna ca sunt in stare sa duc la capat orice proiect, chiar si acela de a avea propria mea afacere”, povesteste Monica.

Nasterea acestui copil i-a dat curajul de a-si gandi propria viata si a traduce in fapte ceea ce doreste. Apoi au fost si ratiuni de ordin practic. In primul rand locuieste in partea de nord a Bucurestiului, iar gandul de a pierde zilnic, ritmic, 2-3 ore in trafic (depinde la ce ora pleci sau vii) numai pentru a te duce si te intoarce de la serviciu a cam speriat-o. In al doilea rand, si-a pus intrebarea cum ar putea sa redevina activa si, in acelasi timp, sa fie mai prezenta in familie.

“Din punct de vedere al modului in care lucrez, eu sunt adepta teoriei lui Eliahu Goldratt: cand am ceva de facut, lucrez cat pot de repede, apoi stau si cuget, sau numai stau.... Asta nu mi-as permite sa fac intr-o companie cu o cultura organizationala relationala, de pilda, unde oamenii petrec ore in sir vorbind intre ei. A munci non-stop, sau a fi in priza non-stop, a face parte dintr-un sistem care te solicita 24 de ore din 24 e neprofitabil pe termen lung atat pentru tine, cat si pentru sistem (desi poate ca nu pare asa, la prima vedere)”.

Pentru a decide care urma sa fie urmatorul sau pas profesional, a pus in balanta: cariera sau familia? “M-am intrebat de ce trebuie eu sa aleg dintre doua alternative care ma reprezinta si-mi fac bucurie si sa nu le am pe amandoua? Bucuria de a le imbina a fost mai mare decat spaima de a incerca ceva nou. Mi-am spus ca, la urma urmelor, peste tot unde am lucrat m-am comportat ca si cum ar fi fost firma mea. Nu am fost motivata nici de recompense salariale, statut in firma, putere, ci doar de placerea de a face ceva care ma reprezinta. Cat timp am gasit aceasta placere, am fost 100% dedicata. Asa ca de ce nu pe cont propriu?”

Spaima cea mai mare, cand a luat aceasta decizie, a fost legata de siguranta: daca lucrurile nu vor merge asa cum isi dorea? Dar si de statut: una este sa te numesti director intr-o mare companie, si alta este sa fii asociat intr-o firma de care nu s-a auzit inca pe piata. Evident exista un grad de risc mare. Si-a dat seama ca scenariile “dar daca...?” functioneaza in ambele sensuri, nu numai in cel negativ, asa cum era obisnuita sa isi conduca gandurile. Dar daca lucrurile vor merge peste asteptari?Primii pasi spre propria firma

“Prima intrebare a fost: cu cine imi las fetita cat timp eu sunt plecata? A doua a fost legata de o perioada in care ma asteptam sa nu castig bani. Evident, totul pe fondul gandului ascuns ca eu sunt cea mai potrivita sa am grija de Ilinca, deci sunt de neinlocuit”. Pentru a face fata din punct de vedere al timpului dar si al energiei, solicitate de un business aflat la inceput dar si de noul sau rol de mamica, a apelat la cateva solutii.

Mai intai de toate a gasit o femeie care sa aiba grija de Ilinca. “Singurele criterii pe care am ales-o e sa-i placa copiii. Am avut noroc. Mi-am dat seama de relatia deosebita creata intre ‘tanti’ si Ilinca, dupa bucuria fetitei mele cand o vede. ‘Tanti’ (da, Ilinca zice deja ‘tanti’) are o disponibilitate fantastica pentru Ilinca: vorbeste tot timpul cu ea, ii citeste, ii arata lucruri, se joaca, o face sa rada. Orgoliul meu de mama de neinlocuit a avut ceva de suferit la inceput. Apoi mi-am dat seama ca e o prostie: mama e unica. Copilul are nevoie, insa, de spatiu si de alte relatii deopotriva.”

A doua solutie a fost legata de decizia de avea un birou “mobil”. Era infoprenoriala, a carei adolescenta o traim, presupune ca in cativa ani existenta unui birou sa fie rendundanta. Tot mai multi oameni vor lucra pe cont propriu conectati de oriunde din lume, iar interactiunile sociale vor avea loc in cluburi profesionale. In consecinta, desi are un birou, lucreaza la fel de mult si de acasa. Cu ocazia aceasta isi face un program ordonat de lucru in care incap o data la doua ore si 15 minute de joaca si dragaleala cu fetita sa.

Apoi “am vorbit cu sotul meu si mi-am negociat noua pozitie: aceea de femeie ocupata, cu drepturi egale la seri prelungite de lucru (fie acasa, fie la serviciu). Am cazut de acord asupra unor seri pe saptamana in care se implica el in ingrijirea copilului (copilul face baita in fiecare seara, la ora 20.00, iar noaptea se mai trezeste inca sa manance un biberon de lapte).”

Si, foarte important, s-a incojurat de cei mai buni specialisti cu care a lucrat in trecut: cea mai buna contabila, cel mai bun, comunicativ (!) si mai flexibil IT-ist, cel mai bun DTP, cel mai bun jurist. “Cel mai bun” este o apreciere personala, deci subiectiva, care ia in calcul doua criterii: modul in care comunicam si viteza de reactie la o solicitare.

Daca te gandesti sa devii o mamica antreprenor

Iata mai jos sfaturile pe care Monica Grigoriu le-ar da unei mamici care ar decide sa ia calea antreprenoriatului.

1 Daca te hotarasti sa iei calea antreprenoriatului, inconjoara-te de oameni care iti privesc cu incredere decizia si evita-i un timp pe cei ale caror argumente logice impotriva pot fi distrugatoare pentru motivatia ta. Succesul nu are legatura cu logica.
2. Cand iti alegi o persoana care sa aiba grija de copil, uita-te la modul in care copilul reactioneaza in prezenta ei, sau la modul in care se manifesta cand o vede. Copilul isi recruteaza bona, nu tu.
3. Da-i tot respectul si consideratia bonei pe care ai ales-o pentru copil. Felul in care te porti cu ea se reflecta in modul in care ea relationeaza cu copilul tau. Nu sunteti angajator-angajat, ci parteneri in cresterea si educatia copilului tau (in cazul meu “tanti” e aproape un membru al familiei si iti garantez ca ne respectam granitele individuale).
4. Implica-l pe sotul tau in cresterea copilului. Vei avea un aliat in toate!