Sunt suparata...o vreme. Apoi ma abandonez, pentru ca imi dau seama ca supararea nu ma duce nicaieri ci doar imi prelungeste agonia. De multe ori dau vina pe ceva exterior - oameni, lucruri, situatii, dar stiu ca eu creez realitatea si toate situatiile care-mi apar in viata.
Asa ca las ce nu merge bine deoparte si ma reintorc la bucuriile simple.
Pentru mine astea sunt natura, lectura si gatitul. Weekendul trecut am plecat la Sibiu, unde m-am plimbat cu bicicleta prin paduri si poieni cu fan proaspat cosit, am mancat mere de pe marginea drumului si-am dormit pana tarziu, in zgomotul ploii de duminica.
Reintoarsa in Bucuresti, am intrat intr-un anticariat si mi-am cumparat o carte scrisa de unul dintre cei mai dragi autori, Constantin Noica "Mathesis sau Bucuriile Simple" in care redescopar adevarul, exprimat clar si concis, ceea ce m-a ajutat sa uit de labirinturile in care m-a purtat mintea mea in ultima vreme.
Si, deschizand caietul in care-mi notez citate sau diverse texte care-mi plac, dau peste un pasaj din "Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Walsh care mi-a readus definitiv zambetul pe buze si bucuria in suflet: "Nu zabovi in dubiu si frica si nici in vinovatie si autoincriminare, ci aseaza-te in permanenta splendoare a sigurantei ca esti enorm de mult iubita."
Azi m-am dus in piata, mi-am cumparat legume si fructe, si gatesc - varza calita cu marar; iar maine fac placinta cu mere, visine si nuci.
Viata e simpla si usoara!
Despre liniste
Oricand te bucuri, te conectezi la divin
