A avea vs A fi

Ca sa scrii, ai nevoie sa citesti. Poate totusi ca nu… nu stiu exact. Alegerile pe care le-am facut mi-au revelat experienta bruta a lui “a fi asa cum esti” in curul gol, cu muci la nas, haituit de tantari si mirosind acru a transpiratie. Urmeaza o intrebare si mai si: cine esti de fapt? Cine esti tu, fara hainele tale frumoase, fara parfum, fara sampon, fara mani-pedi, fara bibeloul de la bunica, fara pozele cu tine cand erai mic, fara perdele la geam, fara cartile tale preferate (Doamne, ce dor imi e de Noica!), fara covorul in culori de la Ikea, fara bicicleta ta, fara toate nimicurile, obiecte vitale ale vietii tale pe acest pamant, fara acces la nimic din ce-ti era odata familiar si atat de drag.

In prima faza, esti un nimic, un alt muc de tigara in strada plina de sclipici chinezesc si felinare care lumineaza din doi in paispe strada plina de noroi si miros de mancare ieftina. Dupa aceea plangi, nici nu stii de ce exact, poate de dor, poate de invidie, poate de aroganta de a fi avut o data tot luxul si acces la toate cate doreai, poate de aroganta de a-ti dori inca toate cate nu ai, cand in jurul tau oamenii par sa traiasca bine mersi cu atat de putin.

De ce nu ne putem multumi cu putin, putin de tot? De ce ne dorim atata sa ne infrumusetam viata? Viata, asa bruta cum e, de ce nu e de-ajuns? Pentru ca o data ce ai experienta lui “a avea”, nu prea mai poti sa te bucuri de “a fi”? Totusi, cand ai, te intrebi inca cine esti. De ce cand esti, te intrebi de ce nu ai? Pentru ca poti avea tot ce-ti doresti, nimic nu-ti este refuzat de divinitate.

 Abundenta este dreptul nostru divin, alaturi de libertatea de a fi ceea ce ne dorim sa fim si deci, de a avea tot ceea ce ne dorim sa avem. Iar daca nu avem, inseamna ca inca mai credem ca nu meritam. “A avea” nu exclude pe “a fi” si viceversa. Mare lectie de viata!