Mai nou se poarta si asa. Mirii isi fac juraminte pe termen limitat. O fi ceva cu cincinalul asta, ca functiona parca si înainte vreme. O data la cinci ani, ne mai...alegem o data. Cine stie, poate ca dupa cinci ani vrem alta...conducere. Sau macar sa schimbam ceva in tot aranjamentul. Poate ca între timp, lucrurile s-au mai schimbat, relatia se vede cu alti ochi, neimpaienjeniti de indragosteala. Cei doi au timp sa-si descopere si defectele si, mai ales, sa vada daca le pot accepta. Pe ale celuilalt, se întelege. Iar daca nu...si nu, asta e! Reziliem ”contractul”! Ce sa mai trecem pe la tribunal?! Mai ales daca nu e vorba de impartit averi si bunuri si pleaca fiecare cu ce a venit.
Si-apoi, dragoste cu de-a sila nu se poate. Oricat ar mai vrea unul dintre parteneri, daca celalalt s-a plictisit si, de ce nu, si-a gasit pe altcineva intre timp, asta e. Ce sa ne mai suparam, sa taraganam? Stiti cum se zice: ”Boala lunga, moarte sigura”. Asa incat, de buna voie si nesiliti de nimeni, cei doi revin in fata primarului sau a preotului, eventual cu alaiul dupa ei si...ori ori. Ori isi reînnoiesc juramintele si continua sa conviețuiasca, ori pur si simplu se despart. Civilizat si fara suparare. Fara suparare daca amandoi sunt de acord. Ca si la divort de altfel, dar de data asta fara acte, tribunal, avocati, bani cheltuiti aiurea.
Prin urmare, doi oameni maturi, care nu mai cred in povesti cu Fat-frumos care vine pe un cal alb si o salveaza pe Ileana Cosanzeana, dupa care traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Cine stie, poate ca pana la adanci batraneți se mai pot ferici si mai pot iubi de cateva ori. Si cine sa-i condamne pentru asta? Fiecare are viata si soarta lui. Si uite, ca unii au început sa-si ia soarta in maini, sa nu o mai lase asa, la indemana altora care ii unesc ”pe vecie”. Pe vecie, de altfel, nici nu exista, pentru ca la un moment dat tot sunt nevoiti sa se desparta cand unul dintre ei ”pleaca”.
O fi bine asa? O fi rau? Preotii, fireste, or sa se opuna. Ce fac ei acolo in biserica, impreuna cu Duhul Sfant, vor spune, nu e de desfacut. Adica, omul poate sa spuna da, dar nu poate sa-si mai ia vorba înapoi. Decat daca moartea ii desparte si atunci...voila, devin iara liberi. Desi putini isi doresc probabil o astfel de eliberare. Cei mai putin credinciosi, mai realisti, s-ar putea sa încline catre astfel de casatorii...cu termen limitat. Cine stie, poate ca acesta e genul de casatorie a viitorului.
Barbatul submisiv
Unde se duce dragostea cand dispare?
