N-ar putea spune nimeni, asa cum nu poate spune nici de unde a aparut. Ne bucuram cand apare, cand ne intra in suflet si ne copleseste, ne ia cu asalt, ne face sa vedem viata in culori dintre cele mai frumoase. Se zice ca dragostea e oarba, dar de fapt noi suntem cei orbiti. Nu mai vedem si parca nici nu ne mai pasa de nimic. Mai ales de realitate. Observam lipsuri, dar nu le luam în seama. Vedem ce ”nu e”, dar ne amagim inclinand balanta in celalalt sens, umpland talerul cu ”ce e” si ne spunem ca e suficient. Oricum nu conteaza, nu-i asa? Important e sa fim indragostiti.
Stim ca nu dureaza...o vesnicie, asa cum ne-am dori, dar e bine si atat cat este. Dragoste sa fie. Sa fim in doi si totul sa fie frumos. Atat cat se poate. Si, fireste, sa avem parte de mult sex. Sau poate nu neaparat mult, dar de ”buna calitate”.
Fiecare dragoste in parte isi are timpul ei. Unele au termen de ”valabilitate” de scurta durata, altele tin si ani la rand. Depinde de parteneri, de context, de familie si posibilitati, de probleme sau de lipsa lor. Si nu în ultimul rand, de bani. De la bani, sau mai bine spus din lipsa lor se destrama multe cupluri. Si, nu stim cum se face, dar ”dispare” si dragostea. Puf! Parca nici n-ar fi fost vreodata.
De unde vine? Unde se duce cand dispare? Sau unde si de ce o lasam noi sa plece? Poate ca ne-am plictisit de ea. Sau poate de partener. Poate ca vrem altceva. Ceva nou. Ceva...alt fel. Sa mai iubim inca o data. Ce ar fi atat de rau in asta?! Nu spune toată lumea ca e bine sa iubesti?! E drept, nu ne spune sa o facem cu intermitente, pe sarite, dintr-un partener la altul. Oriunde s-ar duce dragostea cand dispare, speram sa mai revina inca o data si inca o data. Facea ea cumva si mai ajunge o data la noi.
Casatorie de 5 ani
Relatie poliamoroasa
