Cand psihicul ne tradeaza in lupta cu kilogramele in plus

Eu stiu cum este sa tii o dieta si stiu de asemenea ca este una dintre provocarile vietii atunci cand kilogramele iti dau batai de cap. Pare unul dintre demersurile cele mai dificile intr-o viata. Renuntarea inainte de a incepe, abandonul sau rezultatele nescontate sunt cateva dintre minusurile cu care se confrunta in general dietele. Toti dieteticienii, nutritionistii si cercetatorii in domeniu fac eforturi deosebite pentru a gasi diete cat mai adaptate, cat mai hranitoare si mai simple pentru a evita astfel de efecte negative.

Dar ce facem atunci cand esecul dietei nu tine de astfel de aspecte, cand programul ei poate ca este extrem de eficient si practic, dar noi nu suntem in stare sa il urmam. Intrebari si afirmatii de genul: „De ce? Pentru ce? Pentru cine? E doar un kilogram in plus pana la urma! Chiar am nevoie?” mi-am pus si eu de multe ori in putinele diete pe care le-am urmat. Sunt ganduri si framantari care nu-ti dau pace si care incearca din rasputeri sa te indeparteze de la scopul tau initial de a urma un astfel de regim. Parca singura imi cautam motive pentru care acest demers sa se opreasca inainte de a incepe. Pana la urma era mai simplu sa renunt!

Nu am renuntat inainte de startul propriu-zis, dar am abandonat de multe ori pe drum. Am inceput in forta o dieta bazata de diversitate in alimentatie: era vorba despre 1 zi carne, 1 zi lactate, 1 zi legume si 1 zi fructe. Parea simpla si practica, deoarece imbina toate tipurile de alimente si nu era restrictiva, insa nu a fost de ajuns. A fost destul de greu dupa primele zile, cand deja ma saturasem sa mananc o zi intreaga numai carne si incepusem chiar sa nu mai mananc cu gandul ca urmatoarea masa e compusa din aceleasi alimente ca masa anterioara. Dieta mea devenise o problema nu datorita tipului dietei, din cauza faptului ca nu era sanatoasa sau ca era prea „violenta” cu organismul meu, ci din cauza faptului ca eu imi puneam bariere in calea mea: exista o multitudine de preparate din carne, dar eu nu vedeam aceasta diversitate, ma concentram asupra carnii ca aliment de sine statator doar si deja incepusem sa imi impun faptul ca nu e sanatoasa, ca e prea grea, ca nu am timp sa tin mereu acelasi program, adevaratul motiv din spatele acestor pretexte fiind abandonul.

De noi tine sa facem orice: sa mancam un mar, sa ne plimbam, sa ne distram, sa bem cola sau apa, sa mancam salata sau sarmale sau sa tinem o dieta in acest caz. Ce inseamna noi? Inseamna psihicul nostru cu barierele pe care ni le posteaza in fata unor activitati care par grele, dar in realitate le poti realiza doar cu ajutorul mentalului, partea fizica devenind doar o mica particica din acel tot numit dieta. Aceste „fenomene” ne sunt explicate chiar de omul cel mai in masura sa faca acest lucru, si anume un psiholog. Cristina Calarasanu de la „Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie” ne pune fata in fata cu propriile noastre „motive” si ne ajuta sa le depasim.

Oare sa ma apuc? Oare sa nu ma apuc?

Aceasta este marea intrebare si problema care se interpune in calea dietelor in general: confuzia sau nesiguranta intre a face acest pas sau nu.

Teama de esec

O prima problema care intervine in calea dietei, inainte de a te apuca de ea, este teama de esec, spune Cristina. Anticiparea esecului printr-o gandire centrata pe NU este unul dintre gandurile care te determina sa nu inaintezi in a tine o dieta. Cele mai multe femei isi spun singure lucruri care devin blocaje psihologice in a actiona in acest demers: „nu voi reusi”, "nu voi putea sa merg pana la capat”, „nu voi fi in stare”.

Nehotararea

Aceasta problema tine de incapacitatea de mobilizare pentru a lua hotararea de a incepe un demers sustinut, sustine psihologul: „nu e momentul acum”, „parca as vrea, dar nu stiu ce sa fac”, „m-as apuca si parca nu m-as apuca” sunt doar cateva idei care iti dau batai de cap atunci cand te gandesti la dieta.

Negarea

Psihologul afirma ca de multe ori femeile care renunta inainte de ase apuca de dieta trec printr-o faza de negare, prin incercarea de a vedea lucrurile asa cum sunt si de a-si construi totusi o imagine de sine falsa: „eu nu am nevoie”, „ eu nu sunt grasa”, „eu sunt multumita de mine”.

Resemnarea

Resemnarea este cea mai usoara solutie pe care o gasesc femeile atunci cand vine vorba de a slabi. Este mult mai simplu sa nu actionezi in nici un fel, decat sa faci propriu-zis ceva pentru tine. Specialistul spune ca aceasta se datoreaza instalarii unei dispozitii depresive, care evidentiaza aspectele negative si determina o atitudine pasiva: „ asta e”, „nu am ce sa fac”, „oricum nu ma place nimeni”, „nu are rost”.

Psihologul indeamna:

- inainte de a incepe o dieta trebuie sa alegi o perioada potrivita pentru a incepe acest demers; nu poti incepe o dieta atunci cand esti nervoasa, stresata, cand te afli in vacanta sau inainte de Craciun, de exemplu, caci este putin probabil sa reusesti nu numai sa o duci la capat, dar si sa o incepi.

- dupa ce ai ales perioada potrivita, trebuie sa alegi dieta potrivita, care sa se potriveasca stilului tau de viata, preferintelor tale culinare, caracterului tau, pentru ca altfel vei "vedea" dieta ca pe o corvoada care te abate de la tot ceea ce esti si faci tu, iar schimbarile pot fi chiar foarte radicale.

In timpul dietei...

Oscilatia

Tii dieta, dar ai multe momente in care oscilezi intre a continua sau a te opri. Acesta este considerat de psihologul nostru un demers inconsistent ce incepe si se opreste de mai multe ori din diferite motive si argumente, care par la prima vedere foarte convingatoare. Nu te-ai auzit niciodata zicand ceva de genul: „nu mai am cum”, „lasa ca nu se intampla nimic daca renunt o scurta perioada de timp”, „fac o pauza scurta si reiau apoi”. Sunt oscilatii care mai rau te vor induce in eroare si la un moment te vor face sa renunti definitiv.

Subestimarea

Subestimarea este definita prin minimalizarea efortului necesar care este urmat de renuntare, atunci cand respectiva femeie constata ca e mult mai greu decat si-a imaginat. Este vorba de subaprecierea propriei puteri de a duce la capat un astfel de proiect si deci, o delasare care defineste o femeie lipsita de forta motivationala.

Supraestimarea

Opus subestimarii, vine in intampinarea esecului unei diete supraestimarea, adica amplificarea conditiilor impuse ( de dieta, de un nutritionist, etc.) pana la un regim extrem de drastic care conduce la epuizare, probleme medicale si implicit renuntare.

Psihologul indeamna:

- cand incepi o dieta, vrei sa vezi foarte rapid rezultatele; se intampla sa te cantaresti chiar si la o zi dupa inceperea ei; incearca sa evaluezi rezultatele la final si nu zi de zi

- pentru a preveni abandonul, e important sa diversifici dieta ajutandu-te de alte puncte de sprijin, cum ar fi miscarea, un sport, sucuri naturale, si alte adjuvante ale procesului de slabire.

Am terminat dieta! Pot sa trec la regimul alimentar obicnuit... iar?!

Inconsistenta

Incapacitatea de a mai mentine acel control strict odata cu terminarea programului de dieta, care are ca efect reintoarcerea la programul de alimentatie de odinioara, conduce la kilograme readaugate si la zadarnicia timpului dietei tocmai terminate.

Impulsivitatea

Psihologul afirma ca impulsivitatea la acest nivel se caracterizeaza prin nevoia de a „recupera” rapid kilogramele pierdute prin neputinta de a se abtine de la diferite fapte.

Dezamagirea

Este unul dintre efectele cel mai des intalnite odata cu terminarea unui program de dieta. Femeile au de multe ori asteptari prea mari de la un regim si au impresia ca o astfel de dieta le va transforma intr-un model cu o silueta perfecta. Asteptarile prea mari si reactia negativa a celor din jur conduc la dezamagire si la considerarea dietei ca esec, si deci revenirea la alimentatia obisnuita cu gandul ca nu mai e nimic de facut si ca oricum nimic nu are efect la ea.

Abandonul

Am ajuns la banalul, dar atat de complexul abandon, care e privit de multe ori la modul simplist, de genul ori faci, ori nu faci, ori abandaonezi si treci mai departe. Acest abandon ascunde in spatele lui o serie de probleme in care psihicul detine rolul principal. Motivele pentru care o femeie renunta la o dieta pe parcursul ei, ne spune Cristina Calarasanu, sunt fie incapacitatea de a urma regulile si conditiile, fie motivatia scazuta sau dezamagirea ca efectele nu sunt rapide sau spectaculoase, si de aici senzatia de munca in zadar.

Psihologul indeamna:

- chiar daca nu mai continui dieta, este important sa mentii un stil de viata echilibrat si de aici inainte, si sa incepi sa consumi treptat si cate putin alimentele cu care erai obisnuita; trebuie sa fi avut ceva de invatat din acest program;

- trebuie ca dupa finalizarea dietei sa consideri ca aceasta a fost doar un pas in intregul tau demers spre o silueta si o viata mai buna, si nu sa o vezi ca pe un proces care s-a terminat si care si-a facut "efectul", deci poti reveni la ceea ce ai fost inainte;

- scopul final al dietei trebuie sa fie un stil de viata ordonat, trebuie ca dupa finalizarea ei sa fi invatat ceva si sa-ti fi creat deprinderi (dieta este o restrictie, menita sa ordoneze, pe cand stilul echilibrat nu);

- trebuie sa vezi dieta ca pe ceva care te determina un stil de viata echilibrat, sanatos, si nu neaparat ca pe o activitate de slabire, asa cum o vad femeile in general;

- pentru a evita dezamagirea de a nu arata la sfarsitul dietei asa cum visai, trebuie sa ai o relatie de asumare a imaginii tale in interior, pentru ca dieta este cea care schimba exteriorul, dar nu intervine in interiorul tau. Trebuie sa fii impacata cu tine insati.