Cand am inceput sa ne pierdem unul de celalalt?

Dupa ani de casnicie, multi soti ajung sa se simta straini unul fata de celalalt. Parca nu a mai ramas nimic din vechile sentimente de la inceput. Nu mai e nici bucurie, nici dragoste, nici dorinta de a fi impreuna. Si e trist. Trist si dureros pentu amandoi.

Cand au inceput sa se indeparteze unul de celalalt? Ar vrea sa isi aminteasca, dar a trecut prea mult timp, au fost prea multe evenimente care au contribuit la acest gol dintre ei. Poate ca primul pas a fost facut in momentul in care unul din ei a ridicat tonul la celalalt pentru prima data. Sau poate atunci cand a omis sa ii spuna lucruri importante, care ii priveau pe amandoi. Sau cand si-a pus rudele inaintea familiei lui de acum.

Daca am reusi sa realizam cat de mult rau ne fac toate acestea, am incerca sa vorbim despre ele. Adica, simti ca celalalt te-a jignit cu ceva, spune-i lucrul asta atunci, pe loc. Nu lasa sa treaca timp; nu ierta fara sa mentionezi ca te-ai simtit ranita. Daca ai trecut peste, cu usurinta, daca te-a durut dar nu ai spus lucrul asta, atunci toata situatia se va repeta si, uneori, chiar va escalada.

E greu ca ambii parteneri sa gandeasca, sa simta, sa isi doreasca viata in aceleasi culori. Lucrul asta se intampla doar la inceputul relatiei, cand amandoi sunt indragostiti. Cu timpul apar tot felul de certuri si neintelegeri. Si, precum stim, solutia nu este: cine striga primul si o face mai tare. Ci, cine e mai intelept si gaseste primul solutia problemei aceleia. Dar ritmul de viata e alert, tensiunile sunt mari si supape prea putine. Asa ca, cel mai la indemana e sa ridici tonul pentru a te face auzit, inteles si ascultat. Cu alte cuvinte, sa te impui in fata celuilalt. Iar daca celalalt nu e de acord, va face acelasi lucru. Si de aici relatia trece in ringul de box. Care loveste mai tare, care rezista pana la ultima runda. Vi s-a intamplat vreodata, dupa o cearta zdravana cu partenerul, sa stati si sa va intrebati ce v-a apucat de fapt? De ce ati tipat asa unul la celalalt? Asta ar fi un prim pas in a reveni unul la celalalt. Daca ati face lucrul asta impreuna, ar fi si mai bine. In felul acesta, mai devreme sau mai tarziu, veti descoperi adevaratul motiv pentru care v-ati pierdut cu firea si ati uitat sa mai fiti rezonabili.

Dupa doua-trei incercari de a afla adevaratul motiv, o sa va intre in reflex si, cu timpul, veti sti sa va opriti la timp, inainte de a escalada si a ajunge sa va jigniti unul pe celalalt, sa va spuneti cuvinte dure si greu de dus.

Iata un ex.: Un cuplu, chiar la inceputul relatiei, inainte sa locuiasca impreuna. El si ea merg intr-o excursie, dupa care urmeaza sa se intoarca acasa. Fiecare la casa lui, aflata la mare distanta unul de celalalt. Ultima seara impreuna, incep sa se certe si sa ridice tonul unul la celalalt, aproape fara motiv. Dar e mult prea devreme, iar ei se iubesc foarte mult. La un moment dat, el se opreste si ii spune ei: “Nici tie nu iti plac despartirile, nu-i asa!? Ne purtam amandoi copilareste, pentru ca ne va fi foarte greu cand vom ajunge din nou acasa, unul fara celalalt.” Constientizand si vorbind chiar atunci despre adevarata lor problema, cuplul a facut din start un fel de pact: de cate ori ne certam, e bine sa aflam pe loc adevaratul motiv. Dupa ce norii au fost indepartati, totul revine la normal, iar cei doi sunt si raman impreuna.

Uneori, in viata, lucrurile simple ne fac viata amara. Incearca sa le opresti la timp, sa le observi, sa le descoperi si sa le intelegi, pentru a putea sa le controlezi. Incearca sa nu le lasi sa treaca, in aparenta neobservate. Ele se aduna acolo, in sufletul tau, si te amarasc cu fiecare zi care trece. Sta in puterea ta sa nu ajungi departe de celalalt. Sa il privesti ca pe cineva pe care nu-l mai recunosti; ca pe un strain. E tot omul acela, alaturi de care ti-ai petrecut atatia ani din viata, langa care te-ai trezit in fiecare dimineata. Tine-l aproape de tine, in fiecare zi. Si, nu uita sa zambesti. Tie in primul rand, lui si apoi totutor. Viata poate ramane frumoasa impreuna.