De cand eram adolescenta si ma cazneam in sinea mea sa fac rationamente logice in legatura cu baietii cu care interactionam zi de zi, colegi sau prieteni de joaca, nu auzeam in jurul meu decat vorbe de genul " baietii se maturizeaza mai greu, ei raman copii pana tarziu..." etc, si asta nu le sporea in ochii mei valoarea nicicum as fi dat-o... De ce este asa? Pentru ca barbatii sunt niste copii mari, ei nu se rup cu adevarat de mama niciodata, chiar daca sunt la sute de km distanta, nu taie cordonul ombilical cu adevarat, pentru ca nu doresc, se simt hraniti cu energia materna si asta ii ajuta cumva in evolutie, sau nu... Cauta barbatul in partenara sa un substitut al mamei, o prelungire a adolescentei sale lipsite intr-un anume sens de griji, pana spre maturitate? Cauta ca partenera sa-i semene mamei sale fizic, ca temperament sau din contra, fuge de o astfel de copie? Cat priveste maturizarea acestora, voi face doar o scurta analiza bazata pe o intamplare reala. In urma unui accident usor, fiind necesara o operatie la picior, o prietena apropiata a fost supusa ei cu toate greutatile si neplacerile ce decurg de aici... Interactionand in toata aceasta perioada cu doi barbati de varste diferite, unul de 30 si un pic de ani, celalalt de 40 si ceva de ani, a avut posibilitatea sa vada reactiile spontane ale celor doi si asta sa-i raspunda la cateva intrebari... Cel mai tanar " Daca ai fi langa mine, te-ai face bine... doar simpla mea prezenta te poate vindeca..."!! Celalalt... " Te duc la un medic bun? " Niciuna dintre cele doua abordari nu este gresita, fiind o reactie naturala, spontana si pozitiva si una si cealalta, depinde doar de femeie ce-si doreste la momentul prezent de la barbatul din viata sa...
Nu poti compara un mar cu o para si nici macar un mar cu un alt mar, amandoua te hranesc totusi... Gustul, forma, dimensiunea, totul poate sa difere, ca sa nu mai vorbim de viciile ascunse, cum ar fi viermii, care pot exista in mar, chiar daca-i frumos de pica din copac!
Femeia matura
Sa trag in piept
