Acorda-i timp sa i se faca dor de tine

E adevarat ca minciuna nu are ce cauta intr-un cuplu, intre cei doi. Si cu toate asta, e greu sa ii dezvalui celuilalt absolut totul, tot timpul. Desi una e sa minti deliberat, si alta sa ii ascunzi unele lucruri. Din pacate, in cele din urma, amandoua sunt percepute la fel: ca minciuni.

Oamenii cred ca iubirea vindeca tot, ca poate rezolva orice problema. Iar cand realizeaza ca lucrurile nu stau chiar asa, cauta tot felul de alternative. Poate nu e gresit sa asteptam totul de la iubire, insa poate fi gresit sa asteptam totul de la celalalt. Si cand incerci sa pornesti intr-o relatie ascunzandu-i partenerei esentialul, cum vrei ca acea relatie sa reziste in timp?

Din pacate, cei mai multi dintre oameni nu au suficienta incredere in sine si, in acelasi timp, au asteptari foarte mari de la ei si mai ales de la ceilalti. Nu au curajul sa spuna: asta sunt si asta vreau. Si daca nu se poate, e ok. Merg mai departe si caut pana gasesc pe cineva care sa ma accepte si sa ma placa asa cum sunt, pentru ceea ce sunt ca om.

Apoi mai e si problema: eu o iubesc pe ea. Dar oare ma iubeste si ea pe mine la fel de mult incat sa ma accepte oricum? Ce inseamna acest oricum…

El o iubeste foarte mult pe ea. Suficient de mult incat sa faca orice pentru a nu o pierde. Dar una e sa iubesti tu pe cineva, si alta sa fii sigur ca si cealalta persoana te iubeste la fel de mult incat sa te accepte indiferent ce. El stie ca il iubeste, dar nu ii cunoaste inca limitele. Nu stie totusi cat de multe poate accepta ea. Asa ca a ales sa nu ii spuna. Sa nu ii spuna ca a facut o operatie care sa ii faca viata…normala. Ca el, cel pe care l-a cunoscut ea la bun inceput, era cel “adevarat” si…putin altfel decat oamenii obisnuiti. Iar cel de-acum, de dupa operatie, arata ca un om care poarta o masca. Masca neadevarului.

Si viata i-a jucat o festa, ea afland de aceasta schimbare de la medicul lui. Era prea tarziu. Ceva acolo, in sufletul ei s-a rupt. Faptul ca el nu a avut suficienta incredere in ea, in dragostea ei pentru el, a dezamagit-o. Asa ca a plecat. Lucru de care el se temuse de la bun inceput.

Uite cum oamenii nu invata nimic din copilarie! De cate ori n-am facut cand eram mici cate un pocinog pe care am incercat sa il ascundem si am fost totusi descoperiti si pedepsiti? De ce credem ca poate data viitoare o sa fie altfel si o sa scapam basma curata? Mai ales ca adulti fiind, nu mai sunt parintii cei care sa ne pedepseasca, ci destinul, viata insasi.

El a crezut ca nu e suficient de bun pentru ea, asa ca a incercat sa se schimbe, sa faca ceva care sa ii transforme viata intr-una normala. Dar n-ai cum sa te ascunzi in spatele propriei tale persoane. Acum a ramas sa spere ca dragostea lor, dragostea ei pentru el va fi totusi suficient de puternica incat ea sa se intoarca la el. A ramas sa astepte si sa ii acorde timp sa i se faca dor de el.