Oare cand devine asta o problema? Pentru ca, la inceputul relatiei de cuplu, cei doi parteneri isi spun tot unul celuilalt, vorbesc despre absolut orice si, minune mare!, se si inteleg.
Cand spui 10 ani, mai ales la inceputul relatiei, ti se pare o eternitate. Dupa ce i-ati trecut impreuna, nici nu iti dai seama cand s-a scurs timpul. Partea ciudata intrevine cand realizezi ca v-ati schimbat si v-ati indepartat unul de celalalt. Ce s-a intamplat intre timp?
El nu iti spune cat castiga si considera ca daca plateste toate facturile si face toate cumparaturile, nici n-ai nevoie ca tu sa stii sau sa te plangi. Tu nu il mai tii la curent cu toate evenimentele din familia ta si parca te-ai intoarce cumva la viata de dinainte de el. Fiecare din voi face ceva si revine la cochilia lui, la acel “loc” in care se simte safe, dar care din pacate va tine la distanta pe unul de celalalt. Si, ce-i mai prost, daca relatia voastra sexuala nu mai e ok, lasati lucrurile sa curga, gandindu-va ca problemele se vor rezolva de la sine.
Nu vorbesti cu el pentru ca “e conventional”. Adica sunt lucruri delicate, tabu, despre care nu se vorbeste. Cine a hotarat asta pentru viata ta, pentru voi doi, nu stii. Dar e mai bine sa te tii de conventii, nu-i asa?!? Ele sunt mai importante si chiar capabile sa iti salveze casnicia, la o adica.
Lasand la o parte cinismul, partea proasta e ca problemele despre care nu vorbesti continua sa existe, daca nu chiar sa se accentueze. Daca nu vorbesti cu el, sau el cu tine, voi fiind cei mai apropiati si in masura sa stiti ce se intampla, atunci cu cine?!? Cred ca asta e prima greseala care duce fireste la urmatoarea: nu vorbim unul cu celalalt despre problemele noastre, cum sa mergem sa vorbim in fata unei persoane necunoscute (terapeut, consilier…) despre asta?!? Daca stam sa ne gandim bine, cea de-a doua actiune e mai degraba o manifestare a orgoliului. Daca nu ne-am descurcat noi singuri sa ne rezolvam problemele, de ce ar crede altcineva ca ni le poate rezolva? Bine, asta oricum e o gandire gresita; nu mergi la terapeut ca sa-ti rezolve EL problemele. TU (VOI) ti le vei rezolva, cu ajutorul si suportul terapeutului.
De unde vine inertia asta a celor doi de a nu vorbi despre neintelegerile si problemele de cuplu? Tocmai din acea constientizare interioara initiala. Pentru ca, daca e sa fim 100% sinceri (oare cine reuseste performanta asta?), am observat multe lucruri care nu ne-au placut inca de la bun inceput, dar le-am trecut cu vederea. Din nefericire, asta nu inseamna ca le-am si acceptat pe deplin. Acolo, undeva in fundalul mintii noastre am gandit ca “lasa ca le rezolvam noi cumva; sau poate le schimbam putin in asa fel incat sa le putem accepta”. Chiar daca stiam in sinceritatea noastra ascunsa ca lucrul acesta nu este realist si nu poate fi pus in practica.
Catarsisul e un lucru bun, insa lumea nu ii acorda totusi adevarata valoare. In loc sa vorbesti cu sotul tau despre problemele voastre, stai de vorba cu mama, cu o prietena, cu o cunostinta, cu oricine altcineva. Discutiile acestea nu iti rezolva tie problemele, dar te ajuta cat de cat sa le vezi mai bine, puse asa, “pe tapet”, in fata celorlalti. Din pacate, problemele de cuplu nu pot fi rezolvate nici de mama, nici de prietena cea mai buna (si poate chiar foarte experimentata), nici de vreo alta ruda sau prietana partinitoare. Atata timp cat nu discuti tu cu el, voi doi fiind cei care ati creat acea problema, nu va poate nimeni ajuta cu adevarat. Doar dupa ce ati vazut ca nu o puteti scoate la capat singuri, puteti cere ajutor altcuiva, eventual unui specialist.
De vorba cu sotul tau
Acorda-i timp sa i se faca dor de tine
Articolul următor
Sex sau intimitate?
