10 sugestii pentru a avea o relatie normala

Oare ce ar putea sa insemne asta: o relatie normala? Vad, aud, citesc despre tot felul de relatii intre ei si ele, care mai de care mai complicate, mai problematice, mai imposibile. Cum ajung toti oamenii astia sa isi complice viata in mod iremediabil? Cum de ajung sa se urasca, sa isi faca rau unul altuia?

Propunea cineva la un moment dat, o doamna psiholog, ca cei care vor sa aiba copii sa faca un curs inainte de a hotara pasul asta. Cred ca ar fi valabil si pentru cei care vor sa intemeieze un cuplu. Le-ar prinde tare bine sa faca niste testari inainte, sa ajunga sa se cunoasca mai bine pe ei insisi si sa stie si cum relationeaza si cu ceilalti.

Auzi o femeie care isi blameaza sotul cu care nu se mai intelege de multa vreme. Da vina in mare parte pe el.

Alta care il scuza de aproape orice: nu a stiut saracul ce face; nu a stiut sa reziste farmecelor ei; a fost prea slab.

Ei se plang ca ele acuza prea des dureri de cap, cand e vorba de facut sex. Ca ii cicalesc prea mult, ca sunt vesnic nemultumite, ca vor prea multe.

Ciudat e ca, la inceput de tot, toate erau bune si frumoase. Niciunul din ei nu avea de ce sa se planga. Chiar din contra: toate erau roz, de ambele parti.

Discutam de curand cu o prietena psiholog despre multitudinea de femei nemultumite de barbatii lor. A sugerat ideea ca ele nu realizeaza ceea ce primesc de la ei si/sau nu stiu sa aprecieze. E foarte posibil sa fie asa, chiar de ambele parti.

Ne plangem atat de neajunsurile celuilalt, ii gasim noduri in papura, suntem nemultumite si nefericite. Oare n-ar fi mai bine sa ii luam pe oameni asa cum sunt ei? N-ar fi mai bine sa intelegem odata pentru totdeauna ca ei nu se schimba si nu se transforma in idealul nostru de partener? Am putea macar incerca.

Oare de unde ne vine aceasta insatietate cand e vorba de calitatile celuilalt? Aceasta permanenta si perpetua nemultumire? In primul rand, din modelul relational pe care il are fiecare. Invatam de mici sa relationam cu ceilalti intr-un anume fel. Modelul instituit in primii ani de viata isi va pune amprenta si pe restul relatiilor pe care le vom dezvolta pe parcurs.

Daca am fost vesnic nemultumiti ca mama sau tata nu ne aratau suficienta afectiune, cam asa vom simti si ulterior. Asta daca, desigur, nu am reusit sa ne cunoastem suficient de bine incat sa nu mai cerem celorlalti imposibilul. Daca el nu te iubeste asa cum vrei tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste.

1. Inainte de a-i reprosa lui ceva, gandeste-te la un lucru bun pe care l-a facut pe ziua respectiva.

2. Cu o floare nu se face primavara. Nu te amagi ca, daca de data asta a facut ce l-ai tot rugat, isi va aduce aminte si data viitoare. Pentru a institui aceasta obisnuinta, arata-te dispusa sa dai ceva la schimb, cum ar fi un lucru pe care nu iti face placere sa faci.

3. Il vezi urat si neingrijit? Adu-ti aminte cum arata dupa o noapte dormita doar pe jumatate, restul fiind preocupat sa te faca fericita si multumita pe tine…in pat. Motivatia poate fi alta, omul de langa tine, pe care TU l-ai ales si ai spus ca il iubesti, e acelasi.

4. In momentul acela, in care simti ca ti-ai pierdut rabdarea si esti pe cale sa te comporti ca un dragon, caruia ii iese fum pe nari, pe gura si pe urechi (sa ii vorbesti urat si sa iti vina sa il “omori”), gandeste-te ca si el are momente din astea. Cum ar fi sa va potriviti amandoi pe aceeasi lungime de unda? Toti avem momente proaste, momente in care nu suntem cu totul acasa, in care suntem pierduti, dezorientati, aiuriti. Fii mai indulgenta cu el, pentru a primi in schimb, acelasi lucru.

5. Un exercitiu de vointa si curaj: iti vine sa arunci cu invective, cuvinte urate si dure? Opreste-te o secunda, fa un efort supraomenesc si zambeste, dupa care, zi o vorba frumoasa. Ce? N-ai mai auzit de furtuni care se transforma pe data in vreme frumoasa?

6. Un alt exercitiu, de bun simt de data asta: gandeste-te ca nu conteaza ce vrea el, ci ce vrei tu. Nu, nu e vorba de egoism, ci de bun simt. In felul asta faci lucrurile sa vina la tine, sa se intample ce ai tu nevoie.

7. Iti vine sa strigi: “Divortez!”. Ah, si e a cata oara…Da, nasol. Nasol ca si lui ii poate veni uneori sa spuna acelasi lucru. Partea buna? Nu e singurul barbat de pe lumea asta. Partea proasta? Tocmai pe asta l-ai ales tu! Ciudat e ca la inceput, el era singurul barbat de pe lume pe care il vedeai tu. Si nu, nu asta e explicatia pentru care l-ai ales tocmai pe el. Ia adu-ti aminte de ce ai facut-o, in the first place.

8. Cand accepti sa imbraci rochia de mireasa iti spui: Da, asta e barbatul cu care vreau sa am copii si alaturi de care vreau sa imbatranesc. Dupa care, de multe ori, va loveste amnezia pe amandoi si vreti sa schimbati partenerul. Cum ar fi daca v-ar lovi amnezia imediat dupa nunta? Ati pleca acasa cu nasul/nasa? Sau cu socrul/soacra? Invata sa cresti alaturi de partenerul ales. Si, tine minte: fiecare evolueaza in ritmul lui. Asa ca, invata sa ai rabdare si intelegere si cu ritmul lui, nu numai cu al tau.

9. Nu ne prea place culoarea gri. De obicei, culoarea ei e alba si a lui e neagra. Doar la inceputul relatiilor amandoi picteaza intr-o culoare intermediara. Exercitiu pentru a avea pareri comune: cand aveti ceva de discutat, nu va asezati fata in fata (ca in fata tablei de sah (razboi!)). Asezati-va unul langa celalalt, priviti amandoi inainte, ca si cum ati sta intr-o cafenea dintr-o tara mediteraneeana. Ia sa vedeti cum gandurile si vorbele voastre nu se vor mai intersecta precum sabiile. Poate vor merge ele o vreme paralel. Dar, la un moment dat, vor dori sa comunice. Pentru ca si voi vreti de fapt lucrul asta.

10. II ceri prea multe si iti da prea putine? Face prea putine? Un exercitiu pentru amandoi: Pe rand, unul sa il duca in carca pe celalalt, pentru cateva minute. Care a cedat primul? Nu il poti in lua in carca pentru ca e prea mare?!? E un motiv pentru care ti-ai ales un astfel de barbat. Afla (mediteaza) care e acela si, dupa aceea, pune-i in carca doar lucruri pe care stii cu adevarat ca le poate duce.