Iarna din mine

Toate am trecut prin asta, sau majoritatea cel putin.
Solutii ca sa-ti fie mai usor nu exista, eu am trecut prin asta inecata in lacrimi, dar am avut prietenii aproape, care m-au sustinut si asta a fost norocul meu, iar timpul a facut restul si ma ajutat sa redevin cea care eram si sa invat sa traiesc fara el din nou, desi a fost greu pentru ca el era `lumea mea`.
Nu pot sa-ti dau sfaturi dar nu sta singura, iesi printre oameni, fa lucruri care te fac sa te simti bine, gaseste-ti un nou hobby, sau fa o specializare, orice care sa te ajute sa nu te mai gandesti la el.

Viata e dura ... si niciodta nu stii ce surprize iti rezerva. cred ca ar trebui sa iti pui putin sperantele in ea, si sa crezi ca poate iesi si ceva bun. macar stii ca ai incercat ..

Prea putin timp avem pe lumea aceasta ca sa ne suparam asa de tare........ Trebuie sa iesi in oras cu prietenii, daca nu ai pe cineva asa apropiat, iesi singura la un magazin, doua, noua,,,,, la moll, iesi la un film, la o cafea, sigur o sa atragi atentia cuiva, si cine stie ????????? Poate iese ceva bun din chestia asta.... Nu e cazul sa te inchizi, sa te amarasti cu tot felul de ganduri... Hai, capul sus!!!! Mai multa incredere in tine!! Si o sa vezi ca totul o sa fie bine.

hmm...ce ciudat..de curand am iesit dintr-o relatie de 4 ani....pt care renuntasem la tot....familie ,facultate,prieteni..simteam ca sunt iesita dintr-un beci,ca nu mai vazusem lumina zilei pana atunci,sau ca sunt aruncata intr-un desert....lacrimile imi tineau companie in patul meu rece care se transformase in inchisoare...nu shtiam de unde sa incep..cu ce sa incep...dar am luat-o cu inceputul...am invatat sa ma iubesc si sa ma apreciez intai pe mine si asa au inceput sa vina si noi prieteni si un nou iubit.oricum ca sa poti trece peste toate in viata trebuie sa inveti sa te iubesti intai pe tine...sa fii tu prioritatea ta

Mihaela, ma cunosc. Cand sunt deprimata, nu simt sa vad si sa aud pe nimeni.

Loredana, precum vezi, pana acum am avut parte de surprize din cele mai neplacute. Nu prea mai am cum sa fiu optimista. Cel putin, nu acum.

Iuliana, usor de zis, foarte greu de facut. Da, probabil ca totul o sa fie bine; candva. Pana atunci insa...

eu_Laly87, da, poate ai dreptate; ar trebui sa incerc macar sa fac si eu asta. Cand o sa am suficienta energie.

Ai dreptate, Marta..e destul de greu si orice urma de incurajare nu-si prea are rostul.Tocmai am incheiat si eu o relatie de un an..un an care a durat cat 10 pt mine.Multe certuri si reimpacari..dar fara nici o schimbare."Pana cand?"- mi-am zis?si am pus punct..Dupa ce mi-a trimis 3 mesaje( si nu e tocmai un om cu 2 clase)in care m-a injurat si m-a facut panarama..la 2 saptamani ma suna si ma intreaba ce mai fac; probabil in mintea lui relatia e interminabila.In mintea mea?sunt cu un picior in trecut si unul in prezent.E un pas insa, acum o luna de zile eram cu totul in trecut.Am crezut ca el "the one" si m-am aruncat cu totul.Nu i-am raspuns si am schimbat numarul.Sper sa fiu suficient de puternica sa nu il mai caut.Pentru mine e cert: stie unde sa ma gaseasca si stie ce vreau.Daca nu ne mutam impreuna si nu ne casatorim, aratandu-mi ca ma vrea definitiv langa el, atunci nu vreau sa mai aud de el.Ma simt amortita in decizia asta, ma ametesc si plang intr-una..dar sunt hotarata si prefer asta decat sa plang o viata asa cum am facut un an de zile langa el in incercarea de a-l invata sa iubeasca.Sa vedem ce-a invatat..ce fac eu zilnic? servici, mananc, deseori beau seara ca sa adorm sin rest..spun da..la orice imi iese in cale..spun da unei iesiri chiar daca ma simt un pietroi..spun da unui telefon si oricarui detaliu la care pot participa, fie ca imi place , fie ca nu..si astept..noutatile astea trebuie sa aduca si pe acel"cineva" sau ..sa-l readuca pe el pregatit si decis.Marta, intru zilnic pe site sa vad ce ai mai scris, e unul din putinele lucruri care imi mentin interesul.Nu pot da sfaturi, imi pot doar exprima parerea si starea..poate ajuta, pe altii sau pe mine.

energia vine din tine, trebuie doar sa o lasi sa iasa la suprafata
tu esti singura care poate face asta , tu te poti modela

te invit eu la un film.

Anabelle, noi nu am avut parte de multe certuri. Ma rog, pana in momentul in care mi-a spus ca e insurat. De atunci am simtit ca incepe sa se naruie totul. Oricum, din experienta mea de pana acum, daca un barbat nu reuseste sa te faca fericita la inceputul relatiei, nu spera la prea multe. E salutar optimismul si deschiderea ta. Te invidiez, pentru ca simt ca eu nu pot fi inca acolo.

Miki, stiu, insa acum ma simt cam fara vlaga sau chef de viata. Poate e de vina si iarna asta, care se tine mortis de noi.

Gen HU KAY, esti dragut, dar simt nevoita sa te refuz. Nu sunt deloc o companie placuta zilele astea si nici nu ma simt in stare sa vad pe cineva.

Imi amintesc cum eram acum un an pe vremea asta..ajunsesem sa traiesc de pe o zi pe alta, asteptand telefonul lui, spunandu-mi la celalalt capat al "firului" ca vom fi din nou impreuna..nu stiam sa fac altceva decat sa ma duc la facultate, hoinaream pe strazi cu gandul ca poate il intalnesc si apoi acasa ma cuibaream intr-o camera, ma gandeam la ce-a fost, apoi plangeam...pana intr-o zi cand am realizat ca desi are momente de a reveni, el are deja alta relatie iar eu raman in urma...am inceput sa ies cu altii, simteam ca-l tradez dar avut avut diverse incercari in ultimul an...an in care l-am revazut intamplator in cadrul unei reuniuni comune..stiam ca am sa-l revad in ziua aia asa ca m-am imbracat casual, mi-am facut parul asa cum ii placea si mi-am insuflat mult curaj fiindca mi-era frica ca va veni cu noua iubita, dar a venit singur..cand l-am vazut mi s-au taiat picioarele si desi vorbeam cu cei din jurul meu imi venea sa plang, am inceput sa tremur toata cu toate ca erau 25 de grade afara!eram revoltata pe mine!o prietena m-a vazut si mi-a sugerat sa plecam...mi-am spus "nu!am sa trec si peste asta"... m-a evitat mult pana cand m-a salutat cu zambetul pe buze si mi-a spus ca nu se astepta sa vin...atat!
De atunci a trecut mult timp, am pastrat o anumita legatura prin telefon insa cand am incetat sa-l mai caut, el a facut la fel...mult timp m-am simtit pierduta fara el, dar in fiecare zi am incercat sa ma redescopar pe mine,sa ma gandesc ce-mi place mie,nu ce i-ar fi placut lui sa vada la mine si tot felul de chestii din astea si asa a trecut un an...sunt constienta ca inca il mai iubesc, pentru ca amintirea lui e vie in mine, insa vreau sa gasesc pe cineva care sa-l inlocuiasca si sa ma faca sa simt macar aceleasi lururi pe care le-am simitit alaturi de el, daca nu mai multe!Insa de cand m-am despartit de el am dat peste barbati care nu sunt suficienti de maturi, care habar nu au ce vor de la viata si care se trezesc dupa vreo luna in care nu au mai dat niciun semn ca pe tine te vor si de asemenea m-am saturat de "relatii" de o saptamana!