Vreau sa fiu ca Mircea Badea!

Copilarie fara copilareala
Pe Georgiana am cunoscut-o in urma cu cativa ani, pe vremea cand era eleva de gimnaziu la una dintre scolile de marca din Cluj. Fusese selectata de catre World Vision Romania care oferea burse de studiu in oras pentru elevii merituosi din mediul rural. In amestecul de chipuri si nume care s-au perindat prin fata obiectivului de fotografiat, regasesc imaginea de papusa a unei fete de 11, 12 ani, intre alte chipuri de copii sfiosi, care imparteau aceeasi camera intr-un camin de liceu. Cu totii invatau la Cluj, departe de casa, de mama, de tata. Unii dadeau glas dorului care-i macina. Pe altii i-am vazut ferm hotarati sa continue, pentru ca educatia reprezenta valoarea cea mai importanta in existenta lor. Asa o revad pe Georgiana, o pustoaica micuta si hotarata. Raman impresionata de atitudinea ei, de forta care se degaja din ea si ma gandesc la sacrificiul pe care-l face traind departe de cuibul cald, parintesc.

“Vreau sa fiu ca Mircea Badea !”
Azi a ajuns in pragul clasei a XI-a si e deja de 6 ani “pe cont propriu”. Are opinii bine conturate in ceea ce priveste viitorul ei, scoala, relatia cu profesorii, felul in care functioneaza societate in general. O pasioneaza politica si doreste sa se implice ca profesionist in viata politica, insa “doar ca moderator”. “Vreau sa fiu ca Mircea Badea!”, o aud declarand senina si mi se pare amuzant ca si-a ales un model masculin.
Poarta in ea o razvratire care nu tine doar de varsta, ci si de stil. Asa pare ea construita, o razvratita, care, in acelasi context al alegerii profesiei se defineste foarte clar: “Nu vreau sa-mi spuna nimeni ce sa fac, nu vreau sa fiu influentata de interesele unora sau altora. Un politician nu va fi niciodata un om liber. Asa ca imi doresc sa devin moderator.” E foarte stricta in ceea ce priveste definirea termenului. Nu-i place conotatia cuvantului “jurnalist”, pentru ca o asociaza cu facultatea de jurnalistica, despre care nu are o opinie buna. Ca sa fii valoros in arena in care “moderatorul” se infrunta cu politicienii, trebuie sa ai o formatie mult mai complexa, e de parere Georgiana. Stiintele Politice si Dreptul impreuna ar fi varianta ei de a se pregati pentru cariera.

Drepturile copilului
O intreb despre drepturile ei de copil/adolescent, curioasa sa vad cum se armonizeaza viziunea asupra profesiei cu ceea ce este ea azi – exista sau nu in ea samanta reformatorului, constienta drepturilor pe care ea si generatia ei le au.
“Cred ca din perspectiva copilului cel mai important dintre toate este dreptul de a avea o familie”, vine raspunsul prompt si-atunci realizez ca anii petrecuti departe de caldura caminului si-au lasat amprenta asupra ei. “Dreptul la viata, la libera opinie, la libera alegere, la educatie”, curge mai apoi raspunsul. Vreau sa mai stiu cat de constienta e daca ca i s-a lezat vreodata vreunul dintre drepturile pe care mi le-a enumerat.

“Da, scoala, unii profesori iti lezeaza dreptul la libera opinie. Ti se pune o eticheta si tu trebuie sa taci pentru ca esti copil si n-ai cum sa le stii pe toate. Cateodata nu-ti dau voie sa-ti explici actiunile, nu-ti acorda credit si nici prezumtia de nevinovatie, nu te asculta. Unii pretind sa invatam cuvant cu cuvant din notitele pe care ni le dau. Trebuie sa ai acelasi punct de vedere cu ei; daca ai viziunile lor, pe la sfarsitul anului esti OK, daca nu... Sunt multi profesori care se simt amenintati daca exista vreun elev pasionat de un subiect, cred ca le e teama ca ar putea sa stie mai multe decat ei”. Oare ce-o fi rau in asta, in elevul care ajunge sa stie mai mult decat profesorul, ma intreb uimita sa regasesc franturi din propriile mele ganduri si amintiri din liceu in experienta copiilor de azi. Si-mi dau seama (a cata oara) ce ‘scoala’ a vietii poate fi scoala romaneasca, cat de ‘profunda’ e invatatura pe care ti-o administreaza unii dintre dascali: sa taci, sa nu spui ce gandesti, sa nu ai propria ta opinie (decat off the record), sa fii cat mai mediocru cu putinta, ca sa nu iesi in evidenta. Si ma gandesc ca trebuie sa ai pielea tabacita bine ca sa poti rezista intr-un asemenea mediu.
E pacat ca noi, in lumea adultilor si a parintilor, ne prefacem doar ca problema nu exista – ea este acolo, prezenta, ea duce la perpetuarea unor atitudini pe care ne resemnam sa le numim ‘romanesti’ si....doar atat. Poate ca Georgiana si colegii ei vor avea priceperea si forta necesara pentru a schimba situatia. “Eu stiu ca nu pot sa apar eu si sa schimb lucrurile in tara asta. Sper ca pana ‘cresc’ eu sa se mai schimbe ceva, sa fie mai putina coruptie...” imi spune fata. Replica ei lasa clar loc pentru actiune de ambele parti, si pentru noi, cei de azi si pentru ei, cei de maine.... Si asa e si firesc, nu?
 
Un sat de munte
Ca sa o vizitez fac o incursiune intr-un sat de munte – e vacanta de vara si soarele dogoreste pe ulitele pline de praf.  Cateva sute de gospodarii alcatuiesc o comunitate din care traditiile de orice fel aproape ca au disparut: traditia cresterii vitelor, a oilor, a tesutului si a cioplitului din lemn, a costumelor si dansurilor populare. “Primarita” a adus un instructor de dansuri populare de la Campia Turzii ca sa-i invete pe copii dansurile – nu mai e nimeni in sat care sa stie cum sa transmita mai departe cunoasterea straveche. Toata forta de munca s-a concentrat la oras in timp ce batranii au ramas acasa. “Tin minte cand ma duceam la bunica si asteptam sa treaca turma...acum trec 2 bivolite, cate o vaca si asta-i toata turma”, marturiseste Georgiana despre disolutia unui mod de viata.
“In sat nu mai e nimic de munca. Ultima turma de oi s-a vandut anul trecut”, spune mama fetei, care lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din Cluj. Dupa ce plateste abonamentul la autobuz mai ramane cu 400 de lei, plus bonuri de masa. Si totusi face efortul de a se trezi in zorii zilei si de a munci departe de sat pentru ca are nu o fata ci doua de tinut la liceu in oras. Din toamna aceasta sora Georgianei incepe liceul, tot la Cluj, familia are de dat majoritatea banilor lichizi care intra in casa pe internatul, hrana, imbracamintea si rechizitele fetelor. Tatal e pensionar, a lucrat in mina iar mina s-a inchis. O zona intreaga de sate de munte a ramas fara locuri de munca pentru barbati.
“Nu stiu inca ce va fi din toamna”, zice mama. Stie ca totul e intins la limita: banii, efortul, grija zilei de maine.

Ajutorul pentru studii
Mii de copii sunt in situatia in care orice mana de ajutor conteaza. Parintii muncesc si se straduiesc, fiecare banut este impartit cu rigurozitate pentru a face ca lucrurile sa functioneze si lantul sa nu se rupa undeva...
Georgiana a bemeficiat de ajutor pe vremea gimnaziului; astazi este sustinuta sa-si continue studiile liceale prin proiectul “Vreau in clasa a noua!”. Fata este perfect constienta ca s-a investit incredere in ea si in potentialul ei. Tot ceea ce face este pentru implinirea unui scop bine definit. Mai rare atata tenacitate si perseverenta la un copil! O admir si ii doresc din tot sufletul sa-si implineasca destinul personal dar si cel de a fi de folos societatii.