Am primit invitatia de a incepe un dialog cu doamnele si domnisoarele fidele siteului feminis exact in primele zile ale unei primaveri consacrate de temperaturi prietenoase si de cer senin.Fiind o fire comunicativa m-am bucurat tare mult.
As vrea sa trec direct la subiect si sa va spun ca este extrem de
important sa ne simtim bine in pielea noastra si sa privim tot ce ni se intimpla bun ca pe un bonus. Si sa mai profitam de exemplul asaltului verde al naturii ca sa gasim forta pentru a continua ceea ce am inceput, ceea ce ne-am propus, lasind in urma "iernile" momentelor in care am fost descurajate sau
demobilizate de obstacolele ivite in calea planurilor noastre ori de propriile slabiciuni.
Nu am pretentia ca experienta mea de viata este relevanta dar stiu sigur ca daca nu as fi insistat sa fac ce cred eu ca trebuie sa fac, adica sa cint, si as fi depus armele in momentele in care lucrurile nu evoluau asa cum sperasem la un moment dat, as fi comis cea mai mare greseala. Am trecut si peste relativa lipsa de sprijin a familiei, si peste perioadele in care a trebuit sa muncesc in paralel si in domenii care nu aveau nici o legatura cu muzica ( aeroport, cosmetice, etc) si peste sicanele de care ai parte in "industria" showbizului atunci cind vrei sa faci ceva un pic diferit de formatele standard promovate asiduu, si am continuat sa cint si sa imi vad de drum.
Nu regret eventual decit ca mi-am irosit o parte din energii in
directii care nu duceau direct catre tinta mea. Momentul in care am realizat pe de o parte ca fac ceea ce trebuie sa fac si pe de alta ca dorinta si decizia care provine din convingeri profunde poate face minuni a fost atunci cind la 15 ani am plecat singura cu trenul la festivalul Amara (pe vremea aceeia fiind aproape la fel de important ca festivalul Mamaia) avind la mine doar bani de intors si o rochie imprumutata, am obtinut locul III. Pana si profesoara mea de canto mi-a spus ca nu sunt pregatita,dar "feelingul" meu spunea altceva.
De atunci imi spun ca daca la 15 ani cu entuziamul si usoara inconstienta a virstei am putut obtine o mini victorie, nu ar trebui
sa ma las invinsa vreodata de alte incercari ori de propriile-mi indoieli. Imi permit cu, ingaduinta dumneavoastra , sa va sfatuiesc sa nu renuntati la nimic din ce ati visat vreodata sau din ce v-ati propus si daca aveti nevoie de o incurajare la
indemina, opriti-va un minut , priviti in jur la verdele care cucereste pina si orasul acesta santier in care traim, ginditi-va ca primavara este de gen feminin si ca precum ea, noi femeile, sintem niste forte ale naturii.
Va imbratisez
