A emigra nu inseamna numai ca viata ni se schimba radical sau, asa cum spune cliseul, ca “o luam de la zero”. A emigra iti da sansa de a trai o alta viata, o alta unica viata sau, dimpotriva, de a mai trai inca o viata. De cele mai multe ori, ei (sotii, prieteni, tatii) sunt cei care pleaca primii, lasand familia in urma, cu promisiunea de a o chema la ei atunci cand vor putea. Pana atunci, muncesc din greu si reusesc, de obicei, sa trimita ceva bani acasa. Cam asta e scenariul standard. De aici, insa, incep miile de povesti. Si una dintre ele as vrea sa v-o povestesc eu acum. Ioana are 45 de ani. Este divortata, fara copii. A emigrat cu speranta de a-si gasi nu numai un serviciu mai bine platit, ci si un partener de viata. Ajunsa undeva in sudul Spaniei, intr-un orasel unde locuiesc multi romani, s-a integrat destul de repede in comunitate. S-a mutat cu chirie impreuna cu alti romani. Asa a cunoscut-o pe Maria, si ea, tot singura, experta insa in a gasi posibile partide, daca nu pentru o perioada mai lunga, macar pentru o noapte. Maria lucra ca menajera in casa unor spanioli bogati. Proprietarul, Jose, un vaduv de vreo 65 de ani, cu trei copii deja mari si aranjati, era dispus sa cunoasca, daca este posibil, romance frumoase, pentru a petrece cateva momente placute. Maria, care deja se bucurase de aceste favoruri, i-o prezenta si pe Ioana, in ideea ca asa va ramane in gratiile lui Jose, acum ca acesta nu mai era interesat direct de persoana ei. Pe de alta parte, Ioanei i-a explicat situatia cu totul si cu totul altfel: cum ca spaniolul ar cauta o femeie de casa cu care sa se insoare si poate asta este sansa Ioanei. Le-a facut cunostinta intr-o zi de duminica, pe plaja. Jose ramase incantat de Ioana si icepu sa o curteze asiduu. La inceput, timida si putin neincrezatoare, Ioana nu se lasa foarte usor – mai ales ca spaniolul nu ii inspira prea multe ca barbat – dar, cantarind “la rece” situatia, accepta aceste avansuri. Urmara doua saptamani, hai sa le spunem, “fara griji”. Ioana a putut sa-si ia vacanta si sa petreaca majoritatea timpului in compania lui Jose, ba chiar au facut un mic voiaj la munte, unde Ioana a fost rasfatata. Credea ca, in sfarsit, in modul sau particular, destinul i-a zambit. Cand s-au intors de la munte, Jose ii dadu insa de inteles ca totul a fost minunat, dar ca nu mai pot sa se vada si tinu sa mentioneze ca Maria a “facut treaba buna” cand i-a prezentat, dar ca acum va trebui sa-i prezinte pe altcineva, inlusiv o intreba pe Ioana daca nu are vreo prietena si, daca s-ar putea si mai tanara, cu atat mai bine. Ioana ramase distrusa, nu-i venea sa creada ca a fost folosita atat de Jose, dar mai ales de Maria. Dupa aceasta intamplare nefericita, se inchise in sine. Refuza sa mai iasa sau ma mai comunice cu cei din jur. Se rezuma in a merge la munca (lucra intr-un restaurant) si a se intoarce acasa. Insa noptile petrecute in singuratate sunt lungi si triste. Asa si-a adus aminte ca exista si o alta lume pentru cei singuri, o lume virtuala atat de la indemana. Isi propuse sa faca economii la sange si reusi in cateva luni sa-si ia un calculator in rate si sa contracteze serviciile unui operator de internet. Astfel, “nu mai era singura”, caci internetul ii deschise noi porti. Vorbea cu barbati din intreaga lume, treptat insa se rezuma in a discuta cu romani, mai ales cu cei aflati acasa sau in alte tari, nu in Spania, tocmai pentru a nu fi tentata in a-i cunoaste personal si a trai o noua posibila drama. Asa i-a cunoscut pe Marius si pe George. Marius se afla in Grecia, iar George in Romania. Povestile amandurora pareau simple si sincere. In timp ce Marius era separat, la 35 de ani, muncind din greu pentru a-si ajuta fiul ramas in Romania, George, la 40 de ani, tot singur, visa sa emigreze. Trecura cateva luni si ambele povesti prindeau contur, un contur atat de real, incat Ioana simti nevoia sa aleaga. Avea senzatia ca duce o viata dubla, mentinand legatura – chiar doar virtual – cu acesti doi barbati. Si pentru a nu fi, in opinia ei, folosita din nou de catre cineva care voia sa emigreze cu tot dinadinsul, renunta la George. Odata cu aceasta alegere, ii incolti dorinta de a-l cunoaste pe Marius, mai ales ca si el era de aceeasi parere. Mai mult, diferenta de varsta dintre ei, nu il afecta deloc. Dimpotriva, o aprecia pe Ioana ca pe o femeie puternica si independenta in stare sa se descurce singura si la atatia mii de kilometri distanta de casa. Astfel, in vacanta anului urmator, Ioana si Marius au hotarat sa se cunoasca personal. Si astfel, Marius veni din Grecia in Spania. Vacanta de o luna se prelungi... si Marius nu mai pleca. Isi rezolva prin telefon situatia din Grecia si... ramase cu Ioana. La inceput, nu stia nici limba, nu avea nici acte, ceea ce presupunea ca nu putea sa munceasca. Dar asta nu o interesa pe Ioana. Ea castiga suficient pentru doi (decise sa vanda si calculatorul) si incepura sa faca planuri de a se muta singuri. In sfarsit, isi gasise linistea. Desi il intretinea pe Marius, era fericita sa poata iesi insotita de un barbat tanar si frumos, era fericita ca nu-si mai petrecea noptile in compania calculatorului si, mai ales, atentia cu care Marius o inconjura o coplesea. Tocmai de aceea, hotari ca mica parte din salariul ei sa fie trimis in tara, la fiul lui Marius, pana cand el isi va gasi ceva de munca. Apoi, au decis sa faca un credit – pe numele Ioanei – caci ea avea acte si contract de munca – pentru a cumpara o masina, electrocasnice si alte obiecte de care ar fi avut nevoie cand se vor muta la “casa lor”. Trecura cateva luni, Marius inca mai cauta de lucru. Desi Maria se oferise sa-i dea niste “ponturi”, Ioana refuza din toata inima, insa, pe masura ce trecea timpul, se simtea tot mai slaba si, pana la urma, isi calca pe inima si accepta oferta Mariei. Astfel, Marius reusi sa se angajeze gradinar la o familie de prieteni ai lui Jose. Ioana, inghiti in sec, de o parte, dar pe de alta, bucurandu-se ca Marius are, in sfarsit de lucru si, astfel, nu se va simti oarecum in inferioritate fata de ea. Acum, cu doua salarii, lucrurile mergeau mai bine, Marius incepu sa trimita el bani copilului, dar Ioana era cea raspunzatoare de plata ratelor. Cum se apropia iar vacanta, Marius decise sa-si aduca fiul. Dar pentru ca acesta nu era la varsta la care sa inteleaga viata, hotarara sa inchirize o garsoniera unde Marius sa locuiasca cu fiul sau pana cand, treptat, se va obisnui cu ideea ca Ioana face parte din viata tatalui sau si o va accepta ca atare. Gasirea garsonierei le dadu multa bataie de cap – pana la urma au inchiriat ceva in oraselul din apropiere. Mutara tot ce au cumparat in garsoniera pentru ca baiatul lui Marius sa aiba tot confortul. In sfarist, arata totul ca nou si Ioana era tare bucuroasa ca avea sa-l cunoasca pe “cel mic”, cum il alintau impreuna. La numai o saptamana, “cel mic” veni in Spania, dar... SURPIZA, el nu veni singur ci insotit de SOTIA lui Marius. Se mutara toti trei in garsoniera si Ioana... ramase inca o data pe dinafara. Socul suferit a fost enorm si inca se mai intreaba si acum, dupa cateva luni, in care cei trei “au familia lor” si traiesc bine-mersi in garsoniera mobilata cu banii Ioanei si se plimba cu masina cumparata de Ioana – cum a putut sa se lase atat de pacalita si cum poate sa fie dragostea atat de oarba, chiar si la 45 de ani.
