VERTIJUL: Specialistul îți spune care sunt cauzele, dar și remediile

Ce este mai exact vertijul?

Vă amintiţi de momentul în care, copii fiind, ne învârteam rapid pe loc cu mâinile paralele cu solul? Aceasta este descrierea cea mai potrivită a vertijului în termeni uzuali. O stare de ameţeală accentuată şi pierderea echilibrului, uneori culminând şi cu dispariţia parţială a vederii (caz în care „vedem pete”).

„Vertijul este un simptom, forma cea mai frecvenţa de ameţeală pentru care pacienţii solicita asistenta medicală. Este atunci când oamenii au senzaţia că se rotesc sau că obiectele se rotesc în jurul lor. Fără această senzaţie, nu se poate vorbi de vertij. Durata lui poate fi de la câteva secunde, la câteva minute, ore, sau chiar zile. Este important de ştiut că există mai multe tipuri de ameţeală : instabilitate, dezechilibru, confuzie, senzaţie de plutire şi bineînţeles vertij. Ameţeala poate fi semnalul de alarmă pentru o viaţă stresantă, oboseala cronică, burn-out, boli cardiovasculare, hepato-biliare, metabolice ( scăderea glicemiei ), tiroidiene sau infecţioase. Se poate asocia cu greaţă, vărsătura, transpiraţii, tahicardie, şi chiar cu atacuri de panică.” explică dr. Elia Barbuceanu

De câte feluri este?

Periferic şi central

Vertijul central apare în afecţiuni ale sistemului nervos central (creier sau măduva spinării) : AVC, insuficientă vertebro-bazilara,scleroza multiplă, tumori (ex : neurinomul de acustic).

Vertijul periferic apare în afecţiuni ale sistemului nervos periferic ( ce include şi urechea internă) : boala Meniere, VPPB, neuronita vestibulara, labirintita, otoscleroza, colesteatomul şi altele.

Vertijul poate să apară şi la pacienţii care au rău de mişcare, caz în care este însoţit de stări de vomă. Atunci când pacientul este în mişcare faţă de alte obiecte aflate şi ele în mişcare intervine senzaţia de ameţeală, de obicei în maşină, barcă, lifturi.

Care sunt cauzele?

În boală Meniere cauza este creşterea cantităţii de lichid în urechea medie. Vertijul poate fi violent, poate dura de la câteva minute la câteva ore, şi este însoţit de pierderi fluctuante sau permanente de auz, senzaţie de presiune în urechi şi ţiuitul urechilor.

VPPB (vertij poziţional paroxistic benign) apare datorită acumulării unor cristale de carbonat de calciu, numite otoconii, la nivelul urechii interne. Cea mai frecventă cauză de apariţie a otoconiilor o reprezintă traumatismele cranio-cerebrale. Acestea îşi modifica poziţia odată cu mişcările capului şi transmit informaţii false către creier. În această boală crizele de vertij sunt declanşate de mişcările capului şi durează de la câteva secunde la câteva minute, nefiind asociate cu tulburări de auz.

Neuronita vestibulara apare în infecţii virale cu afectarea nervului vestibular. Crizele de vertij sunt foarte puternice şi pot dura şi câteva zile. Nu asociază tulburări de auz.

Diagnosticarea nu este uşoară. Pacientul este supus unui examen clinic pe baza relatărilor sale şi apoi unor teste.

Cele mai multe cazuri de vertij apar în urma traumatismelor craniene, urmate de cazuri de infecţii virale şi foarte puţine generate de boala Meniere – aproximativ 10% din oameni suferă de această boală.

Vertijul apare şi în cazuri în care pacientul are probleme de vedere, pe care ştie sau nu că le are, când ameţelile, pierderea echilibrului şi dureri de cap intervin constant.

Cum să îţi recapeţi echilibrul?

• Metoda Epley – procedura în care capul pacientului e mişcat în mai multe poziţii diferite şi menţinut în fiecare câte 2 minute, folosită pentru tratamentul VPPB.
• Chirurgical – în cazul vertijului periferic - prin intervenţii la nivelul urechii medii, a urechii interne şi a nervului vestibular.
• În caz de boala Meniere – se recomandă reducerea consumului de sare şi diuretice, iar în cazurile severe injectarea de gentamicina în ureche sau distrugerea chirugicala a urechii sau a nervului vestibular, care o leagă de creier.
• Reabilitarea vestibulară -  numită şi reeducarea urechii, ce constă în programe de exerciţii pentru echilibru combinate cu mişcări oculare. Se recomandă evitarea zgomotului.
• Tratament medicamentos simptomatic: medicamente antiemetice, antivertijinoase.
• Evitarea stresului şi o alimentaţie echilibrată
• Consumul a cel puţin 2l de apă zilnic, pentru o bună oxigenare a creierului

„În concluzie, prezentarea pacientului la medicul otorinolaringologist în cazul apariţiei vertijului ajuta la punerea unui diagnostic corect şi la instituirea unui tratament corespunzător, ce poate scuti pacientul de consecinţele acestui simptom supărător. De asemenea contrar mitului care spune că în caz de reeducare vestibulară pacientul trebuie să evite mişcarea, studiile arată că implicarea în activităţile uzuale poate conduce la o recuperare mai rapidă”, adăugă dr. Elia Barbuceanu.

Material relizat cu sprijinul Dr. Elia Barbuceanu, medic ORL Clinica Hexi Med.