Unde sunt, ca nu ma gasesc?

De la o vreme am senzatia din ce in ce mai puternica ca nu ma gasesc. Mai sa fie, si eram sigura ca ma pusesem asa de bine intr-o iubire, ca nu aveam cum sa ma pierd.? Oare mi-a schimbat cineva locul sau m-a scapat pe jos? Habar nu am. Oare eu m-am rostogolit si am cazut intr-un colt de viata prafuit si uitat de bucurie ? Poate mi-am schimbat singura locul, m-am pus mai la soare, ca nici in umbra nu-mi place, nu pot straluci nici cu ochii nici cu sufletul. Sigur sunt? pe aici pe undeva, ca doar nu m-a furat tristetea si nici nu m-a spart nepasarea. Locul meu a fost la vedere, nu ascunsa dupa ganduri sau vorbe desarte. Nu, categoric, pe polita cu fotografii nu sunt, m-am uitat atenta si sigur nu am devenit amintire, nu-mi plac lucrurile cuminti asezate in rama, vecinatatea lor, ma deprima. Sa fiu in sertar? Cine stie, intr-un moment de lehamite m-am bagat sub file albe asteptand sa fie scrise de o mana dragastoasa . Incep sa ma strig, sa ma chem., sa ma rog frumos sa ies de acolo, de unde m-am ascuns, mi-e dor de mine, mi-e frica? ca as putea ajunge, prin colturi uitate, limitata? de o rama, pe post de poza, uitata in sertar pana la ingalbenire de o mana care nici macar ?nu stie sa scrie. M-a ascuns iubirea ? radulmihaela.blogspot.com/2011/07/trairile-unei-bucati-de-lemn.html